Finanțe Publice

Consideraţii generale privind rolul finanţelor publice în economie

De cele mai multe ori problema esenţială a statului este aplicarea sa în economie.

Există două extreme din acest punct de vedere:

1)Politica laissez-faire a statului

2)Socialismul

1)Politica laissez-faire a statului este situaţia în care statul nu intervine deloc în economie, lăsând piaţa să se regleze singură prin legile sale specifice.

2)Socialismul, adică totalitarism. Statul este singurul care se implică în economie, piaţa având un rol figurativ.

Poziţia intermediară între aceste extreme este intervenţia statului. Acesta intervine în zona economică doar atunci când apar dezechilibre.

Trăsăturile economiei de piaţă:

1)La baza acestui sistem stă procesul de schimb. Schimbul are întotdeauna la bază raţiuni economice.

2)Esenţa sistemului este producerea de bunuri şi servicii private. Sectorul privat se bazează pe mecanismele pieţii, adică cerere şi ofertă. Bunurile şi serviciile de pe piaţă sunt cumpărate de cei care au bani şi le doresc.

3)Există un sistem de valori specifice, este vorba de recuperarea investiţiei şi obţinerea de profit.

4)Sistemul are la bază interesul privat, fiecare are o motivaţie pentru care munceşte, şi atingerea scopului presupune calcule şi efort.

5)La nivelul întregii societăţi acţionează “mâna invizibilă”, asta înseamnă că deşi fiecare îşi urmăreşte propriile interese. În acelaţi timp, fără să ştie, realizează şi interesele altora.

6)Rolurile economiei sunt jucate de producător, respectiv consumator, sau patron şi salariat.

7)La baza societăţii stă suveranitatea consumatorului, adică se produce doar ceea ce se vinde.

8)Recompensa la nivelul acestei societăţi este profitul, singura care motivează investitorii să acţioneze.

9)La nivelul societăţii, acţiunea economică de bază este afacerea.

10)Termenii activi care funcţionează la nivelul societăţii sunt: creşterea economică, productivitate, eficienţă.

Economia de piaţă este într-o oarecare contradicţie cu sisitemul democrat public. Trăsăturile acestui sistem sunt:

1)La baza sistemului stă procesul politic, acesta nu are întotdeauna la bază raţiuni economice.

2)Esenţa sistemului stă în producerea de bunuri şi servicii publice. Acestea sunt puse la îndemâna oricui, chiar dacă nu plăteşte pentru ele.

3)Sistemul de valori este public, el are în vedere distribuirea echitabilă a averii, menţinerea sănătăţii poporului, educarea, asigurarea bunăstării în general.

4)Procesul public are la bază decizii de interes colectiv, interesul public implică procese politice, nu procese economice.

5)Specific domeniului public, este „mâna vizibilă”, deciziile care se iau trebuie să fie transparente.

6)Rolurile politice se joacă de politician, cetăţean, ONG-uri.

7)Autoritatea supremă este cetăţeanul, prin intermediuil sistemului electoral ei pot lua măsuri de schimbare până la vârf.

8)Recompensa în sistemul public este puterea, şi deci, implicit influenţa. Acumularea avuţiei nu intră în calculele publice, deşi este posibil ca acest lucru să se întâmple din cauza corupţiei.

9)Instituţia majoră a acestui sistem este guvernarea. În sistemele democratice, guvernarea are la bază separarea puterilor în stat.

10)Principalele valori active ale acestui sistem sunt: justiţia, echitatea şi dreptatea.

La nivelul economiei unei ţări mai funcţionează aşa numita „economie pozitivă” şi „economie normativă”.

Economia pozitivă examinează lumea reală aşa cum este ea.

Economia normativă emite judecăţi de valoare cu privire la modul în care ar trebui să fie lumea de fapt.