Finanțe Publice

CAPITOLUL I

CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR PUBLICE

1.1 Conţinutul economic al finanţelor publice

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea la dispoziţia autorităţilor publice a unor importante fonduri de resurse financiare publice.

Aceste fonduri sunt constituite în cea mai mare parte pe seama produsului intern brut şi sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor sociale, atât de interes naţional, cât şi local. Fondurile la care ne referim se mobilizează aşadar pe baza unui transfer de valoare, de putere de cumpărare de la persoanele fizice şi juridice la dispoziţia organelor administrative publice centrale şi locale.

În sens invers au loc transferuri de putere de cumpărare de la fondurile publice de resurse financiare către diverşi beneficiari, persoane fizice şi juridice.

Se manifestă, deci, fluxuri de resurse financiar în dublu sens: la şi de la fondurile publice de resurse financiare, fapt care generează anumite raporturi sau relaţii sociale între participanţii la acest proces.

Prin urmare, poate astfel vorbi de două categorii de relaţii:

a) relaţiile care apar între participanţii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare publice (agenţii economici, persoane fizice autorizate, persoane fizice rezidente în străinătate ce desfăşoară o activitate pe teritoriul naţional etc.), pe de o parte şi colectivitatea, reprezentată de stat, pe de altă parte.

b) relaţiile care apar între colectivitatea reprezentată de stat, pe de o parte şi beneficiari fondurilor băneşti constituie în economie (persoane fizice şi juridice) pe de altă parte.

Aceste relaţii sociale apărute în procesul constituirii şi repartizării fondurilor băneşti din economie sunt prin natura lor relaţii economice legate indisolubil de repartiţia produsului intern brut. În condiţiile existenţei producţiei de mărfuri şi a acţiunii legii valorii, cea mai mare parte a repartiţiei produsului intern brut creat în economie se realizează prin intermediul banilor, iar relaţiile economice amintite anterior îmbracă formă bănească.

Relaţiile financiare sau pe scurt finanţele reprezintă aşadar ansamblul relaţiilor economico-sociale exprimate valoric sau care îmbracă o formă bănească apărute în procesul distribuirii şi redistribuirii produsului intern brut în scopul constituirii şi repartizării fondurilor publice de resurse financiare pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii.

Se impune o delimitare între sfera de cuprindere a relaţiilor financiare şi cea a relaţiilor băneşti.

Între cele două categorii există un raport ca de la parte la întreg. Sfera relaţiilor financiare, mai îngustă decât a relaţiilor băneşti, cuprinde numai acele relaţii băneşti care exprimă un transfer de valoare, de putere de cumpărare nu şi pe cele care reflectă o schimbare a formelor valorii.

În legătură cu apariţia relaţiilor financiare trebuie precizat că este necesară îndeplinirea anumitor condiţii:

a) relaţiile să exprime un transfer de valoare, de putere de cumpărare la şi de la fondurile financiare publice;

b) acest transfer de valoare să se efectueze de regulă fără contraprestaţie directă şi imediată;

c) acest transfer de valoare, de putere de cumpărare să se realizeze uneori în condiţii de rambursabilitate parţială.

În teoria şi practica financiară se apreciază că datorită condiţiilor specifice în care apar, relaţiile financiare se diferenţiază în patru categorii:

- relaţii financiare clasice;

- relaţii de credit;

- relaţii de asigurare;

- finanţele întreprinderii;

Atât în literatura de specialitate, cât şi în vorbirea curentă noţiunea de finanţe este utilizată în dublu sens:

- în sens larg (atunci când se apreciază că aceasta înglobează toate cele patru categorii de relaţii financiare amintite anterior);

- în sens restrâns (când în sfera de cuprindere a finanţelor se înscriu doar relaţiile financiare clasice).

1.2 Funcţia de repartiţie a finanţelor publice

Finanţele publice îşi îndeplinesc misiunea lor istorică prin funcţiile pe care le exercită, şi anume funcţia de repartiţie şi funcţia de control.

Funcţia de repartiţie a finanţelor publice cunoaşte două faze distincte însă organic legate între ele: constituirea fondurilor şi distribuirea acestora.

Constituirea fondurilor este faza de mobilizare a resurselor financiare la dispoziţia autorităţilor publice. La procesul de constituire participă:

- întreprinderile – indiferent de forma de proprietate asupra capitalului acestora şi de forma lor juridică de organizare;

- instituţiile publice şi unităţile din subordinea acestora;

- populaţia;

- persoanele juridice şi fizice rezidente în străinătate, dar care realizează veniturile în ţara considerată.

Participarea la constituirea fondurilor publice de resurse financiare îmbracă multiple forme dintre care amintim: impozite şi taxe, contribuţii pentru asigurări sociale, contribuţii pentru asigurările de sănătate, redevenţe, chirii, vărsăminte din veniturile instituţiilor publice, dobânzi la împrumuturile acordate, venituri din valorificarea unor bunuri ale statului etc.

Resursele care alimentează fondurile publice, în marea lor majoritate, provin din produsul intern brut şi într-o mai mică măsură din avuţia naţională sau din transferurile primite din străinătate.

Aceste resurse provin din toate ramurile economiei naţionale, însă în mod diferit în raport de nivelul de dezvoltare a acestora.

La constituirea fondurilor publice de resurse financiare participă toate sectoarele societăţii: public, privat, mixt şi populaţia, însă în proporţii diferite în funcţie de capacitatea lor financiară.