Fiscalitate

Aspecte generale privind sistemul fiscal din Romania. Obligaţia şi creanţa fiscală. Aparatul fiscal.

Într-o primă abordare, sistemul fiscal este văzut ca totalitatea impozitelor dintr-un stat. Astfel, sistemul fiscal este definit ca reprezentând “totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de la persoanele fizice şi juridice, care alimentează bugetele publice”

Alţi autori consideră sistemul fiscal ca reprezentând “totalitatea impozitelor instituite într-un stat, care-i procură acestuia o parte covârşitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit având o contribuţie specifică şi un anumit rol regulator în economie”

Sistemul fiscal poate fi definit ca un ansamblu de concepte, principii, metode referitoare la proiectarea, legiferarea şi perceperea impozitelor şi taxelor gestionate de stat prin întregul aparat fiscal.

Sistemul fiscal cuprinde următoarele 3 componente:

- totalitatea impozitelor, taxelor şi a altor venituri fiscale pe care statul, prin organele sale specializate, le percepe în baza unor reglementări legislative de natură fiscală;

- mecanismul fiscal, care cuprinde metodele, tehnicile şi instrumentele fiscale cu ajutorul cărora se asigură dimensionarea, aşezarea şi perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat (BGC);

- aparatul fiscal, care reuneşte şi pune în mişcare celelalte două componente.

Funcţiile sistemului fiscal sunt:

a) funcţia de mobilizare a resurselor bugetare la dispoziţia statului, necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

b) funcţia economică stimulativă, în scopul dezvoltării activităţilor economice, sporirii veniturilor, creării de noi locuri de muncă, etc. Prin intermediul facilităţilor fiscale acordate.

c) funcţia socială, prin care se urmăreşte asigurarea protecţiei sociale pentru unele categorii de persoane sau stimularea agenţilor economici ce utilizează forţă de muncă cu randament redus.

d) funcţia de control asupra economiei exercitată de către Ministerul Finanţelor (prin intermediul ANAF), compartimentele autorităţilor administraţiei publice locale, etc.

Sistemul fiscal are următoarele trăsături:

• universalitatea sistemului fiscal, presupune includerea în sfera de cuprindere a impunerii atuturor persoanelor ce realizează venituri de acelaşi fel, dar şi a întregii materii impozabile.

• unitatea impunerii, presupune ca aşezarea sarcinilor fiscale să se facă după criterii unitare pentru toţi contribuabilii.

• echitatea fiscală, presupune ca aşezarea impozitelor şi taxelor să se facă fără niciun fel de discriminare.

Structura veniturilor bugetare

Impozitele şi taxele care compun sistemul fiscal se pot clasifica după mai multe criterii. Conform clasificaţiei bugetare, impozitele, taxele şi celelalte venituri bugetare prezintă următoarea structură:

I. venituri curente

A. venituri fiscale ( impozite directe şi impozite indirecte)

B. contribuţii de asigurări

C. venituri nefiscale

II. venituri din capital

III. operaţiuni financiare

IV. subvenţii

Impozitele directe sunt plătite de contribuabil în cunoştinţă de cauză ( impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe teren, impozitul pe clădiri, impozitul pe mijloacele de transport, etc.)

Impozitele indirecte sunt suportate în general de consumatorul final prin intermediul preţurilor. ( taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxele vamale, impozitul pe spectacole, etc.)

Contribuţiile de asigurări cuprind contribuţiile de asigurări sociale de stat, de sănătate şi cele pentru şomaj, atât ale angajatorului, cât şi ale asiguraţilor.

Veniturile nefiscale cuprind venituri din proprietate ( vărsăminte din profitul net al regiilor autonome şi al companiilor naţionale, venituri din concesiuni şi închirieri, etc.), venituri din dobânzi (dobânzi aferente trezoreriei statului de la alte bugete sau alte sectoare, etc.), venituri din prestări de servicii şi alte activităţi (taxe de metrologie, taxe consulare, venituri din timbrul judiciar, etc.), venituri din taxe administrative, eliberări permise, confiscări, etc.

Veniturile din capital cuprind venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice , venituri obţinute în procesul de stingere a creanţelor bugetare, etc.

Elemente comune specifice impozitelor şi taxelor

1. obiectul venitului bugetar este elementul concret care stă la baza aşezării acestuia şi poate fi reprezentat de: venit (impozitele pe venit), profit (impozitul pe profit), preţ (impozitele indirecte), bunurile (impozitele locale), actele şi faptele (taxele de timbru).

2. baza impozabilă sau baza de calcul reprezintă elementul pe care se fundamentează calculul venitului bugetar. De cele mai multe ori baza este aceeaşi cu obiectul impozitului, dar diferă în cazul impozitului pe clădiri, impozitului pe mijloacele de transport sau taxelor succesorale.

3. subiectul venitului bugetar (contribuabilul) este persoana deţinătoare sau realizatoare a obiectului impozabil.

4. plătitorul este persoana care efectuează plata propriu zisă la buget. Plătitorul şi subiectul coincid în unele cazuri ( impozitul pe venitul din activităţi independente, impozitul pe profit, etc.), iar în alte situaţii contribuabilul diferă de plătitor (impozitul pe veniturile din salarii, din dividende, din dobânzi, etc.)

5. cota sau cuantumul unitar al venitului bugetar reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere. Aceasta poate fi exprimată în:

- sumă fixă: se utilizează în cazul în care baza de calcul este reprezentată de bunuri, acte sau fapte ( impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele de transport, accizele pentru băuturi alcoolice, cafea, produse petroliere sau taxele de timbru)

- cotă procentuală: se utilizează în cazurile în care baza de calcul este reprezentată de valoare, venit sau profit. Cota procentuală poate fi: