Extras din curs
1. Aspecte teoretice
1.1. Divizarea si limitarea riscurilor
1.2. Aprecierea capacitătii de rambursare
1.3. Constituirea garantiilor
2. Aplicatii
1. Aspecte teoretice
Riscul de credit - riscul actual sau viitor de afectare negativa a profiturilor si
capitalului băncilor ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligatiilor contractuale
sau a esecului acestuia in îndeplinirea celor stabilite.
Institutiile de credit trebuie sa dispună de un cadru de administrare a riscului de
credit care sa ia in considerare profilul de risc al institutiei de credit, cu politici si procese
pentru identificarea, măsurarea, monitorizarea si controlul riscului de credit.
Profilul de risc reprezintă totalitatea riscurilor la care este expusa o institutie de
credit in functie de apetitul la risc asumat de structura de conducere in procesul
decizional si al strategiei de afaceri. Apetit la risc reprezintă nivelul de risc pe care
institutia de credit este dispusa sa il accepte.
La evaluarea riscului de credit institutiile de credit trebuie sa ia in considerare cel
putin:
a) performanta financiara curenta si previzionata a contrapartidelor;
b) concentrarea expunerilor fata de contrapartide, pietele in care acestea operează,
sectoarele economice si tarile unde sunt stabilite;
c) capacitatea de punere in aplicare, din punct de vedere legal, a angajamentelor
contractuale;
d) capacitatea si posibilitatea de a executa garantiile, in conditiile pietei;
e) angajamentele contractuale cu persoanele cu care se afla in relatii speciale.
Gestiune bancară – Ionut Dumitru
2
Pentru limitarea pierderilor care decurg din neîncasarea la scadentă a creditelor si
dobânzilor aferente, se impune o gestionare atentă a riscului de credit, care se realizează
a priori si a posteriori.
Gestionarea a priori este o primă etapă si presupune :
- divizarea si limitarea riscurilor,
- aprecierea calitătii (capacitătii de rambursare) solicitantilor de credite,
- constituirea garantiilor.
A doua etapă, gestionarea a posteriori , vizează:
- analiza portofoliului de credite si constituirea de provizioane,
- gestiunea creditelor neperformate.
1.1. Divizarea si limitarea riscurilor
Divizarea riscurilor are ca obiectiv evitarea concentrării riscurilor prin
diversificarea (economică si geografică) plasamentelor. Limitarea riscurilor se realizează
prin norme stabilite de fiecare bancă, dar si prin măsuri stabilite de autoritatea de
reglementare, opozabile tuturor băncilor.
Institutiile de credit trebuie sa dispună de procese interne care sa identifice, sa
măsoare si sa monitorizeze riscul de concentrare rezultat din:
a) expunerile mari individuale fata de clienti sau fata de grupuri de clienti aflati in
legătura. Definitiile utilizate de institutiile de credit in aceste situatii trebuie sa fie
suficient de cuprinzătoare pentru a lua in considerare expunerile legate prin drepturi de
proprietate comune, administrare comuna, emitere de garantii, tehnici de sindicalizare;
b) expunerile fata de contrapartide din acelasi sector economic sau regiune geografica;
sau
c) expunerile de credit indirecte, rezultate in urma aplicării tehnicilor de diminuare a
riscului de credit - de exemplu: expuneri fata de un singur tip de garantie reala sau fata
de un singur furnizor de protectie.
Institutiile de credit trebuie sa monitorizeze, sa administreze si sa diminueze
riscul de concentrare, pe baza politicilor si utilizând limite, praguri sau alte concepte
similare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- riscul de credit I.pdf
- riscul de credit II.pdf
- riscul de insolvabilitate.pdf
- Riscul de lichiditate.pdf
- riscul de rata a dobanzii I+II.pdf
- riscul de rata a dobanzii III+IV.pdf