Managementul riscurilor în instituții financiare - Studiu de caz Banca Transilvania

CAPITOLUL 1

Noțiuni generale

1.1.Trăsăturile și componentele managementului bancar

În zilele noastre, rolul băncilor și rolul sistemului bancar, a devenit foarte important. Societățile bancare sunt permanent preocupate de optimizarea procesului conducerii, pentru a atinge rezultate propuse, pentru a asigura dezvoltarea programată.

Managementul bancar este considerat arta conducerii unei bănci. Joseph Meleze definește managementul bancar ca „abordare generală în fixarea obiectivelor globale și integrarea resurselor disponibile în sistemul orientat spre împlinirea acestor obiective, iar în final către conducerea sistemului pentru depășirea dificultăților din mediul economic”.

Pentru realizarea unei organizări științifice a muncii în cadrul unei societăți bancare, va trebui luat în considerare că locul și rolul unei bănci e determinat de calitatea de intermediar în relația economie-investiție, acesta fiind determinant în creșterei economice. Prin procesul creditării se pune în valoare trăsătura intermediarilor, anume transformarea unor active nemonetare în activele monetare, dar și alocarea în mod rațional a resurselor financiare care au fost economisite anterior pentru proiecte de investiții care vor fi generatoare de viitoare profituri.

Banca este constituită ca firmă și acționează în domeniul specific, al creării, al distribuirii, precum și utilizării monedei, a substitutelor monedei. O bancă își circumscrie activitatea în scopul atingerii obiectivului fundamental pe care orice firmă îl are, respectiv maximizarea profitului.

Managementul unei bănci poate fi considerat ca fiind un proces de integrare funcțională aferent ansamblului diferențiat al unor activități specifice, care sunt centrate pe obținerea sau combinarea resurselor umane, fizice, informaționale și financiare în vederea furnizării profitabile a tuturor produselor sau serviciilor bancare.

Managementul bancar are trăsături care îl individualizează în mod semnificativ în cadrul unui management general.

Aceste caracteristici sunt în legătură cu specificitatea conținutului, iar acesta îmbracă mai multe forme:

- specificitatea obiectului, constituit de monedă și substitute;

-specificitatea procesului, adică o transformare ce se manifestată prin multiplicare, remunerare, transferare. Banca realizează transformarea monedei. Ea se transformă în active financiare, iar acest proces evidențiază diversitatea procesuală a transformării, deoarece vizează caracteristicile activelor;

-specificitatea pieței bancare, care induce proceselor riscuri diferențiate sau codeterminate, ajustând în mod semnificativ rezultatele unei activității bancare;

- specificitatea de produse bancare, care se caracterizează prin diversitate atributivă (adică a atributelor), în condiții de conservare a substanței generice, adică moneda, iar diversitatea atributivă ca fi determinată de caracteristici și destinații ale produselor bancare;

-specificitatea tehnologică, adică cea determinată de specificități ale obiectului și procesului, aceasta fiind centrată pe informații, nu pe substanță, deoarece tehnologia bancară utilizează preponderent echipamente. Acestea asigură realizarea proceselor de transformare și serviciile adiționale.

În perspectiva unui management bancar, societatea bancară realizează un număr de cinci funcțiuni esențiale, numite ansambluri omogene de activități coerente, vizând realizarea de obiective intermediare (funcționale):

a) funcțiunea productivă, concretizată în activitatea furnizoare de servicii bancare sau produse, funcțiune esențială a băncilor, realizată prin intermediul unor funcții specifice:

-funcție de depozit, atragere disponibilități bănești din economie

-funcție de investiție concretizată prin acordarea unor credite, prin achiziționarea de active;

-funcție de transfer plăți, banca fiind un intermediar în circuitul încasări-plăți;

-funcția de servicii, banca fiind furnizor de servicii financiare, care pot fi însoțitoare ale celorlalte funcții din bancă.

b) funcțiunea distributivă și comercială, concretizată în activitățile și operațiunile care asigură alimentarea cu resurse a băncii și distribuirea produselor bancare.

Cele mai importante componente ale acestei funcțiuni sunt activități de marketing sau de promovare a relațiilor cu clientela;