Extras din curs
I. Caracteristici fizico-geografice generale
Asia este continentul cel mai întins (ocupă 30% din suprafaţa uscatului terestru) şi cel mai
complex din punct de vedere fizico-geografic. Are cea mai mare şi cea mai mică altitudine, cea
mai lungă coastă (62 750 km), cel mai mare şi cel mai adânc lac, cele mai extreme condiţii
climatice şi în consecinţă cele mai variate forme de vegetaţie şi faună de pe Terra.
Poziţia geografică şi limitele
Asia este mai mult un termen geografic decât un continent omogen. Nu există o separare
fizică logică între Asia şi Europa (Europa este privită şi ca o extensie peninsulară a Asiei) prin
convenienţă a fost considerată ca limită Munţii Ural.
Continentul este mărginit de către Oceanul Arctic (Marea Kara, Marea Laptev, Marea
Siberiei de Est) în partea nordică, Oceanul Pacific (Marea Bering, Marea Okhotsk, Marea Chinei
de Est, Marea Chinei de Sud) în est, Oceanul Indian (Marea Arabiei, Golful Bengal) în sud, mările
interioare ale Oceanului Atlantic (Marea Mediterană, Marea Neagră) şi Europa în vest. Este
separat de America de Nord de Strâmtoarea Bering (35 km) iar de Australia prin Marea Arafura şi
Marea Timor. Istmul Suez uneşte Asia de Africa, Canalul Suez şi Marea Roşie fiind agreată ca
limită dintre cele două. Îngustele strâmtori Bosfor şi Dardanele separă Anatolia de Peninsula
Balcanică. Limita de uscat dintre Asia şi Europa este convenită de cei mai mulţi geografi ca o
linie care porneşte de la Oceanul Arctic, în lungul pantelor estice ale Munţilor Ural - fluviul Ural -
Marea Caspică - Munţii Caucaz - Marea Neagră - Str. Bosfor - Marea Marmara -Str.Dardanele -
Marea Egee.
Suprafaţa totală, excluzând insula Noua Guinee (considerată a nu face parte, geografic, din
Asia; politic jumătatea vestică a insulei aparţine Indoneziei) este de circa 44 mil.km2.
Asia poate fi divizată în 6 regiuni, fiecare posedând caracteristici fizice, politice, economice,
sau culturale distincte.
a. Asia de Sud-Vest sau Asia de Vest şi Sud-Vest: Podişul Iranian (Iran, Afganistan), Turcia,
Peninsula Arabă şi Golful Persic (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Qatar,
Kuweit, Yemen, Oman, Irak), Levantul (Liban, Israel, Siria, Iordania), Regiunea
Caucazului (Azerbaidjan, Armenia, Georgia);
b. Asia de Sud - Subcontinentul indian (India, Pakistan, Bangladesh), Sri Lanka, Maldive;
c. Asia de Sud-Est - Peninsula Indochina (Vietnam, Laos, Thailanda, Cambodgia, Myanmar,
Malaysia)şi Arhipelagul Malaezian (Singapore, Filipine, Brunei, Timorul de Est);
d. Asia de Est - China, Mongolia, Korea de Nord şi Sud, Taiwan;
e. Asia Nordică - partea asiatică a Rusiei (Siberia);
f. Asia Centrală - fost spaţiu sovietic din zona Mării Caspice şi Lacului Aral (Uzbekistan,
Turkmenistan, Kazakhsan, Tadjikistan, Kyrgyzstan);
Caracteristici paleogeografice
Actuala înfăţişare a reliefului, dată de predominanţa lanţurilor munoase şi a platourilor, este
rezultatul unei prelungi şi intense activităţi geologice. Geologic Asia este cel mai tânăr continent,
fiind constituit din structuri geologice formate în etape succesive, de la cele precambriene (cele
mai vechi) la cele terţiare şi cuaternare. Un rol deosebit în evoluţie l-a avut coliziunea plăcilor
tectonice. Cea mai dramatică dintre acestea a fost coliziunea plăcii indiene cu marginea sudică a
continentului, acum circa 50 mil. ani, care a înălţat Himalaya şi Platoul Tibet.
Asia se suprapune sau se găseşte la contactul mai multor plăci tectonice: euro-asiatică,
indo-australiană (contactul dintre acestea două se regăseşte în zona munţilor Suleiman-Himalaya
şi apoi în lungul unor zone de subducţie din vestul şi sudul Indoneziei), pacifică, filipineză
(aceastea se subduc sub placa euro-asiatică, formând masive gropi abisale), placa arabă
(desprinsă din Africa după formarea riftului Mării Roşii) dar şi placa americană (în nord-estul
Siberiei). Contactul dintre aceste plăci, uneori foarte activ, este responsabil de intensa activitate
seismică şi vulcanică (Kamchatka, Kurile, Japonia, Filipine, Indonezia).
Cele mai vechi şi mai rigide structuri geologice sunt scuturile precambriene (arabic, indian,
sinic, siberian-angara), care apar la zi sau sunt scufundate şi acoperite cu depozite sedimentare de
grosimi variabile (circa 7000 m în sinecliza tunguskă) şi sunt formate din roci puternic
metamorfozate şi intruziuni granitice.
În timpul cutărilor caledonice din paleozoicul inferior se formează regiunea din sud-vestul
şi sudul Lacului Baykal (Munţii Sayan, Tannu Ola), vestul Podişul Kazakhstan sau nordul
Munţilor Byrranga şi Insulele Severnaya Zemlya.
La sfârşitul Paleozoicului (permian-carbonifer), în urma orogenezei hercinice se realizează o
parte însemnată a continentului asiatic, cu precădere zona centrală (Munţii Altay, estul Podişului
Kazakhstan, Tian Shan, Kunlun, Hangai, Hinggan). Mari sectoare hercinice au suferit mişcări de
scufundate şi au fost transformate în bazine de sedimentare ce cuprind depozite groase mezozoice
şi terţiare (Câmpia Siberiei de Vest, Câmpia Turanului).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Geografia Asiei.pdf