Curs Bazele Gastronomiei 2

În menţinerea vieţii – rezultatul unor funcţii de bază comune tuturor organismelor biologice – o importanţă deosebită o are actul alimentar, prin care organismele vii procură, pregătesc, consumă şi metabolizează hrana pentru a realiza stabilitatea şi dezvoltarea lor.

O alimentaţie echilibrată furnizează cantităţi corespunzătoare de nutrienţi pentru energie, creştere, întreţinerea şi reglarea proceselor metabolice. În concordanţă cu sănătatea, organismul trebuie să aibă cantitatea necesară de nutrienţi prezenţi în alimente, nu în exces şi nici în minus.

Pentru ca o dietă să furnizeze prin alimentaţie energia necesară metabolismului bazal şi activităţilor, inclusiv o proporţie echilibrată, optimă, a alimentelor, trebuiesc impuse condiţiile pentru toţi nutrienţii.

Nutrienţi Alimentele în care se găsesc Utilizarea în organism

Proteine Carne, peşte, păsări, vânat, lapte, brânză, ouă, cereale, păstăi Pentru creştere şi refacerea ţesuturilor; mai puţin pentru căldură şi energie

Lipide Unt, margarină, untură, ulei, brânză, carne grasă, peşte gras (ulei de peşte) Furnizează căldură şi energie

Glucide Făină, produse făinoase şi cereale, zahăr, siropuri, gem, miere, fructe, legume Furnizează căldură şi energie

Vitamina A Ulei de peşte, ulei din ficat de peşte, produse lactate, morcov, roşii, verdeţuri Ajută la creştere, rezistenţă la boli

Vitamina B1

(Tiamina) Drojdie de bere, păstăi, ficat, boabe de cereale, carne şi extracte de drojdie Ajută la creştere, întreţine activitatea sistemului nervos

Vitamina B2

(Riboflavina) Drojdie de bere, ficat, carne, extract de carne, boabe de cereale Ajută la creştere şi intervine în producţia de energie

Niacina

(Acidul nicotinic) Drojdie, carne, ficat, extract de carne, boabe de cereale Ajută la creştere

Vitamina C

(Acidul ascorbic) Fructe (căpşuni, citrice, legume verzi, rădăcinoase, salată, cartofi Ajută la creştere, întreţine starea de sănătate

Vitamina D Ulei din ficat de peşte, lactate Ajută la creşterea oaselor şi dinţilor

Fier Ficat de porc, subproduse de carne, gălbenuş de ou, făină integrală (neagră), legume verzi, peşte Ajută la formarea sângelui

Calciu Lapte şi produse lactate, oase de peşte, pâine integrală Ajută la formarea şi creşterea oaselor şi dinţilor, închegarea sângelui, activitatea muşchilor

Fosfor Ficat, rinichi, ouă, brânză, pâine Ajută la creşterea oaselor şi dinţilor, reglează procesele din sânge

Sodiu Carne, ouă, peşte, şuncă, brânză Ajută la prevenirea crampelor musculare Alimentaţia – ingestia alimentelor şi atitudinea omului faţă de acestea - este un act voluntar, controlat şi dorit, fiind dirijat de sistemul nervos central printr-o serie de acte reflexe ca foame, sete, saţietate, apetit şi repulsie.

Prin foame şi sete se înţelege suma senzaţiilor determinate de nevoia fizică de alimente şi de apă, iar prin apetit dirijarea preferenţială a interesului pentru anumite alimente.

În urma consumului unui volum suficient şi adecvat de alimente se înlătură senzaţiile de foame, sete sau apetit, apărând starea de saţietate.

Succesiunea stărilor de foame, sete şi saţietate face legătura între trebuinţele alimentare fiziologice şi alimentele introduse în organism cu ocazia celor 3-5 mese zilnice şi a condus la aplicarea unor soluţii tip care se manifestă sub forma obiceiurilor de a organiza mesele (la anumite ore), de a avea anumite înclinaţii în legătură cu tipurile şi cantităţile de alimente ce se consumă la fiecare masă ş.a.

Formarea cererii de hrană este influenţată de trei categorii de factori: trebuinţe alimentare, boli şi alte dezechilibre şi dorinţe.

Satisfacerea cererii de hrană este procesul de alegere şi pregătire a produselor şi serviciilor alimentare, raportarea acestora la consumatori şi acceptarea alimentelor şi a serviciilor de către consumatori.

Modul în care se realizează satisfacerea cererii de hrană depinde de stilul de viaţă al fiecărui individ.

Stilul de viaţă indică ansamblul unitar de concepţii şi comportamente care caracterizează felul particular de a trăi al unui om sau al unei colectivităţi. El exprimă unitatea lăuntrică (afectivă, intelectuală) şi gradul de evoluţie a personalităţii, formată sub egida unui ideal de viaţă şi corespunzător unor anumite culturi.

Stilul de viaţă şi-a pus amprenta în toate acţiunile umane şi, nu în cele din urmă, în cea alimentară.

Stilul de alimentaţie sau stilul alimentar este o componentă a stilului de viaţă şi indică concepţiile şi comportamentele unui om sau ale unei colectivităţi umane, în legătură cu aspiraţia şi semnificaţia pe care o acordă actului alimentar, precum şi cu procurarea, pregătirea şi consumul bunurilor alimentare necesare.