Protecția consumatorilor pe plan național și internațional

Protectia consumatorilor se inscrie in cadrul politicilor sociale promovate de catre orice stat. Totodata, ea trebuie, datorita importantei pe care o prezinta, sa se constituie intr-o politica de sine statatoare cu obiective, prioritati si instrumente proprii.

In prezent, consumatorul in calitatea sa de purtator al cererii de marfuri a devenit un real partener de piata, ale carui pozitii ocupate in cadrul pietei se consolideaza pe masura dezvoltarii societatii. Comportamentul de cumparare al consumatorilor afecteaza din ce in ce mai multe intreprinderi, organizatii, organisme si institutii; de aceea, consumatorului ii este acordata o atentie din ce in ce mai mare.

Relatiile complexe dintre agentii economici genereaza aspecte extrem de diverse care pot face obiectul unor programe de protectie a consumatorilor. Atat guvernele, cat si alte organisme ce activeaza in domeniul protectiei consumatorilor isi stabilesc anumite structuri si domenii pentru programele lor de protectie a consumatorilor. Dar sunt anumite domenii ale protectiei consumatorilor asupra carora s-au oprit toate guvernele, asociatiile, institutiile si organismele cu implicatii in protectia consumatorilor. Aceste domenii sunt :

-imbunatatirea consumului populatiei prin politicile sociale ale statelor;

-asigurarea calitatii bunurilor si serviciilor oferite spre vanzare in cadrul pietei;

-asigurarea unui sistem de preturi in concordanta cu cerintele pietei si cu calitatea produselor;

-organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori;

-apararea consumatorilor impotriva practicilor comerciale agresive si a publicitatii mincinoase.

Organizatia Natiunilor Unite a stabilit prin rezolutia 39/248 din aprilie 1985 o serie de „principii directoare” pentru protectia consumatorilor, menite sa asigure guvernelor tuturor tarilor un cadru care sa poata fi folosit in elaborarea si fundamentarea politicii si legislatiei pentru protectia consumatorilor.

„Principiile directoare” privind protectia consumatorilor, document adoptat de Adunarea Generala a ONU in 1985, este rezultatul eforturilor pe plan international ale Organizatiei Mondiale a Consumatorilor, Consumers International, formata in 1960 de cele cateva asociatii nationale de consumatori existente la acea vreme.

In prezent, Organizatia Mondiala a Consumatorilor cuprinde peste 200 de organizatii membre din aproape toate tarile lumii. Aceste organizatii s-au intalnit in noiembrie 1997 la Santiago, in cadrul celui de-al 15-lea congres mondial, sub deviza „Puteri sporite pentru consumatori in secolul 21. Consumatorii in societatea civila”.

Mesajul congresului a fost foarte clar: in toate tarile, oamenii, in calitatea lor de consumatori, joaca un rol crucial in dezvoltarea institutiilor care apar ca urmare a procesului continuu de democratizare si liberalizare economica.

Potrivit acestui cadru, se poate considera ca politica de protectie a consumatorilor vizeaza urmatoarele obiective:

-promovarea unei cooperari internationale in domeniul protectiei consumatorilor;

-facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare cerintelor consumatorilor;

-promovarea eticii producatorilor si distribuitorilor de produse si servicii catre consumatori;

-stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare tara;

-asigurarea accesului consumatorilor la informatii corecte;

-crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

-asigurarea unor posibilitati reale de despagubire a consumatorilor;

-crearea, in fiecare tara, a unor organisme care sa-si asume responsabilitati de protectie a consumatorilor;

-asigurarea libertatii consumatorilor de a se uni in vederea realizarii de actiuni care au drept scop apararea intereselor lor;

-incurajarea si sustinerea concurentei si competitivitatii care sa contribuie la cresterea gamei sortimentale, la preturi avantajoase pentru consumatori.

Organizare protectie consumatorilor sub forma unui proces complex, in care este implicata atat puterea publica, cat si consumatorul insusi, are in vedere:

-legislati asigurata la nivel national si international care sa stea la baza protectiei consumatorilor;

-institutiile publice create special pentru a veghea asupra protectiei consumatorilor din fiecare tara (Oficiul de Protectie a Consumatorilor);

- ministere, departamente, sau alte organisme guvernamentale ce actioneaza in ramuri in care, pe langa obiectivele de baza specifice sectorului in cadrul caruia activeaza, au in sarcina si protectia consumatorilor;

-institute sau centre nationale de cercetare stiintifica;

-organizatiile sau asociatiile de consumatori;

-consiliile consultative de consumatori.