Transportul Gâzelor

I. PREZENTAREA ȘI DESCRIEREA SISTEMULUI NAȚIONAL DE

TRANSPORT GAZE NATURALE - SNTGN

1.1.CONSIDERAȚII GENERALE

România dispune de zăcăminte de gaze naturale care acoperă 70% din consumul intern,

30% din consum fiind acoperit din import. Acestea asigură 40% din consumul de energie al

țării. În anul 2011, consumul intern a fost de aprox. 15 mld. m3. Rezervele estimate ale

Romăniei sunt de 185 mld. m3. Cea mai mare parte din gazele extrase sunt din zăcămintele

existente în Bazinul Transilvaniei.

Pe termen mediu și lung, România va fi dependentă de gazele din import. În prezent

importul se realizează prin stațiile de la Isaccea, județul Tulcea, si Medieșul Aurit, județul Satu

Mare.

Sursele de gaze naturale din import sunt pe termen mediu și lung 2015 - 2020 din

Federația Rusă, Iran, Egipt, zona Marii Caspice.

Sistemul național de transport gaze din România este alcătuit din:

- 13.138 km, din care 553 km conductele de tranzit;

- 5 statii de comprimare cu o putere totala instalata de 32 MW;

- 49 statii de comanda vane/noduri tehnologice;

- 1012 statii de protectie catodica;

- 818 instalatii de odorizare gaze; [8]

Capacitatea de transport și tranzit a gazelor naturale este asigurată prin rețeaua de

conducte și racorduri de alimentare gaz cu diametre cuprinse intre 50 (2”) mm si 1200 mm

(48”), la presiuni cuprinse intre 6 bar si 35 bar, cu excepția tranzitulul internațional (54 bar);

Capacitatea de comprimare este asigurată de 5 stații de comprimare gaze, amplasate pe

principalele direcți de transport și dispun de o putere instalată de 32 MW, cu o capacitate anuală

de comprimare de 5,5 mld mc. Toate aceste componente ale SNT asigură preluarea gazelor

naturale de la producatori/furnizori și transportarea lor către consumatori/distribuitori sau

depozitele de înmagazinare. [8]

În momentul de față sistemul național de transport gaze naturale se confruntă cu o serie

de probleme, cum ar fi:

a. Starea tehnică a SNTGN:

- In prezent, conductele magistrale, in majoritatea lor au durata de viață depășita, iar restul

prezintă uzuri tehnice și morale, prin neefectuarea corectă a intreținerii și a ciclurilor de

reparați, ceea ce, conduce la apariția coroziunii, imbătrânirea protecției pasive și scăderea

randamentului protecției active.

- Datorită neefectuării ciclurilor de reparații (în special după 1996), prezintă uzuri și

coroziuni avansate, îmbătrânirea protecției pasive a celei active.

- Nu a fost proiectat și realizat pentru curățirea lui periodică cu godevilul și nici pentru

inspecția stării tehnice cu pig-ul inteligent, ceea ce a dus la:

- Reducerea capacităților de transport datorate depozitelor de lichide și solide în

cantități foarte mari și pierderi însemnate de gaze naturale utilizate pentru

evacuarea acestora prin refulatoare în atmosferă, ceea ce afecteaza mediul

ambiant.

- Consumul de energie suplimentar pentru a compensa pierderile de presiune

datorate rezistențelor hidraulice din interiorul conductelor.

- Planificarea lucrărilor de reparații nu este fundamentată tehnic și economic în

lipsa unor diagnosticări cu pig-uri inteligente.

- Traseele de conducte sunt amplasate în multe zone destabilizate, ca urmare a

inundațiilor, a schimbării cursurilor de apă, alunecări de teren, defrișări etc.

- Siguranța conductelor este afectată si datorită construcțiilor (locuințe, obiective

industriale, căi de comunicație, etc.) ridicate fără a respecta distanțele legale, fără

avize, fără luarea unor măsuri de securitate speciale, fiind astfel expuse la un real

pericol

b. Utilizarea capacităților de transport:

Scăderea presiuni gazelor naturale din conductele magistrale de la 50 bar la 15÷30 bar și

a debitelor transportate, de la 40 miliarde m3/an în anul 1980 la 15 miliarde m3/an în anul 2011,

a condus la:

- Utilizarea capacității de transport medii anuale la sub 40% față de cea proiectată

- Ieșirea din parametrii proiectați a instalațiilor tehnologice aferente (stații de

turbocompresoare, stații de reglare măsurare, etc.) și efectiv dezafectarea unora,

alături de funcționarea la parametrii neeconomici a celorlalte

c. Mentenanța și reabilitarea SNTGN:

Cunoașterea stării tehnice a conductelor destinate transportului gazelor naturale reprezintă

una din cerințele principale care trebuie indeplinită pentru a putea elabora programe de

mentenanță fundamentate stiintific pentru acestea si a le asigura o durată de exploatare in

siguranță cât mai lungă. Cunoașterea precisă și detaliată a stării tehnice a conductelor permite

operatorului acestora să practice mentenanța preventiva si predictiva, cu intervenții

necostisitoare si sa diminueze semnificativ riscul apariției avariilor, ale căror consecințe pot fi

inlăturate numai prin lucrări de mentenanță corectiva (reparații) foarte costisitoare.

Pentru a determina cu exactitate starea tehnică a conductelor si pentru a stabilii măsurile ce

trebuie aplicate pentru ca acestea să funcționeze in siguranță pe o perioada de timp cât mai mare

se realizează centralizarea tuturor caracteristicilor, defectelor, reparațiilor (RT, RK), a diferitelor

inspecții și constatări intr-o baza de date.