Abordarea și performanțele IMM-urilor

Capitolul II

ABORDAREA ŞI PERFORMANŢELE IMM-URILOR

PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ROMÂNIA

Nu poate exista o naţiune puternică

fără o comunitate de IMM-uri puternică

John Bulock

(Canada – fost preşedinte al Consiliului

Internaţional al IMM-urilor şi al

Asociaţiei Canadiene de IMM-uri)

2.1. IMM-urile în Uniunea Europeană

2.1.1. Evoluţia abordării IMM-urilor în UE

Încă de la înfiinţarea sa în 1956, prin tratatul de la Roma, Uniunea Europeană a acordat o atenţie deosebită întreprinderii, considerată ca forţa motrice a economiei. Ca atare, strategiile şi politicile elaborate în decursul timpului au fost centrate pe întreprindere, fireşte într-o viziune europeană

Începând cu deceniul precedent, categoria de întreprinderi mici şi mijlocii s-a bucurat de o atenţie specială. Anul 1983 a fost proclamat anul întreprinderii mici, mijlocii şi artizanale, cu care prilej s-a adoptat şi un program special de acţiune pe 3 ani, vizând stimularea dezvoltării lor. În 1986 s-a adoptat un alt program pe termen lung, mai complex şi stimulativ pentru IMM-uri. Tot în acest an s-a desemnat la nivelul Uniunii Europene un comisar* special, care să se ocupe de problemele IMM-urilor. Patru ani mai târziu, în 1990, s-a înfiinţat Direcţia Generală** XXIII specializată pe IMM-uri. În continuare, abordarea şi soluţionarea multiplelor aspecte implicate de înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea acestei categorii de firme devine, treptat, din ce în ce mai profesionistă, cu efecte directe în plan economic şi social.

De remarcat că, în decursul timpului, viziunea asupra a ceea ce este o întreprindere mică şi mijlocie s-a modificat substanţial. Până la mijlocul actualului deceniu, cea mai utilizată definire a lor era următoarea:

– 1-9 salariaţi, microîntreprindere;

– 10-99 salariaţi, întreprindere mică;

– 100-500 salariaţi, întreprindere mijlocie.

În anumite situaţii, mai ales referitoare la acordarea de facilităţi economice, criteriul număr de salariaţi era dublat şi de alte criterii, cel mai adesea mărimea activelor firmei şi cifra de afaceri*.

În prezent, limitele de încadrare a firmelor practicate în U.E. sunt următoarele:

 microîntreprinderi, 1-9 salariaţi;

 întreprinderi mici, 10-49 salariaţi;

 întreprinderi mijlocii, 50-249 salariaţi;

 întreprinderi mari, peste 250 salariaţi.

Reducerea numărului de salariaţi pe baza cărora se face încadrarea firmelor în categoria IMM-urilor, se explică în primul rând prin creşterea gradului de înzestrare tehnică a lor, ceea ce se reflectă în amplificarea substanţială a productivităţii şi cifrei de afaceri ale acestora.

Pentru primele trei categorii de întreprinderi - IMM-urile - DG XXIII, a elaborat şi implementat cinci tipuri de programe speciale menite să asigure un mediu favorizant dezvoltării şi creşterii performanţelor acestora (vezi figura nr.1).

Figura nr. 1. Tipuri de programe pentru asistarea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor

Programul de înfiinţare de centre economice şi de inovare (BIC) a fost lansat în 1984 printr-o schemă pilot, cu obiectivul de a ajuta la constituirea şi dezvoltarea de IMM-uri orientate în special spre inovare. Serviciile oferite de aceste centre se referau la selecţia, evaluarea şi promovarea de întreprinzători şi proiecte intreprenoriale, dezvoltarea abilităţilor manageriale ale întreprinzătorilor, asistarea acestora în elaborarea de planuri de afaceri şi studii de marketing, obţinerea de spaţii, servicii etc., asistenţă tehnologică şi inovaţională, facilitarea accesului la surse de finanţare şi reţele de experţi, monitorizarea proiectelor intreprenoriale etc. Au fost înfiinţate peste 60 de astfel de centre BIC, care sunt conectate sub forma reţelei europene a BIC., -EBN.

Programul privind furnizarea de capital pentru înfiinţarea de noi firme a fost lansat în decembrie 1988, pentru o perioadă de 5 ani. Schema pilot prevedea înfiinţarea a 24 de fonduri în toate ţările U.E. pentru a finanţa IMM-urile. Prin intermediul lor se finanţau IMM-urile nou înfiinţate, care îşi propuneau să realizeze inovări şi dezvoltări tehnologice. Şi aceste fonduri au fost integrate în reţeaua europeană a fondurilor pentru înfiinţarea firmelor (ESCF), căreia i s-au alocat la început 35 milioane ECU.