Bazele Managementului

BAZELE MANAGEMENTULUI

CAP. 1 Introducere

Managementul ca ştiinţă, s-a conturat relativ recent datorită eforturilor depuse de un număr însemnat de specialisti de pe intreg mapamondul, ca raspuns la stringentele necesitati ale practicii sociale.

Managementul în perioada actuală implică un mare număr de abilităţi şi orientări, dintre care multe presupun abilităţi legate de statistică, utilizarea tehnologiei informaţiei, contabilitate şi matematică. Managementul pune accent pe rezolvarea raţională a problemelor şi pe gândirea logică. Cum managementul implică în mod necesar oameni, este de o mare importanţă deţinerea de abilităţi interpersonale – abilitatea de a lucra cu indivizii, dar şi cu echipe de lucru. Pentru a avea succes, un manager trebuie să îndeplinească mai multe roluri şi funcţii.

Domeniul managementului se intersectează cu un mare număr de discipline – ştiinţe sociale, logică, filozofie, matematică, tehnologie informatică, relaţii internaţionale, lingvistică şi cultură. Pentru a fi bine pregătit, viitorul manager are nevoie de un bagaj bogat de cunoştinţe din domenii variate şi de abilităţi care să îi permită să îndeplinească o serie de funcţii; toate acestea îl vor ajuta să îşi îmbunătăţească din punct de vedere calitativ deciziile şi abilităţile.

Ca teorie şi practică, sistemul de management economic de conducere a activităţii economice a cunoscut mai multe etape de dezvoltare:

a) la început proprietarul, deţinătorul de capital, avea un dublu rol şi statut:

1) era proprietarul (de regulă unic) al capitalului;

2) exercita în această calitate şi funcţia de conducere.

El conducea întreprinderea, organiza producţia, aprovizionarea tehnico-materială, desfacerea producţiei şi rezolvă de fapt toate sarcinile. Managementul acestei etape se baza în principal pe intuiţie, bun simţ, tradiţie şi experienţa, având prin urmare un caracter predominant empiric;

b) creşterea complexităţii producţiei, a concentrării acesteia au dus la un proces de dedublare:

- conducerea laturii tehnico-organizatorice a producţiei de către unii funcţionari;

- capitalistul rămâne singurul subiect direct al conducerii laturii social-economice a producţiei (latura tehnico-organizatorică). Acestei etape îi sunt caracteristice primele încercări în domeniul managementului pe anumite baze ştiinţifice;

c) o etapă caracteristică a economiei contemporane este centralizarea şi concentrarea într-un grad extrem de înalt a capitalului, dezvoltarea informaticii şi caracterul sofisticat al tehnologiei. Complicându-se producţia, nici capitalistul singur, dar nici cu ajutorul unor specialişti nu ar fi în stare să conducă eficient întreprinderea. Treptat s-a format instituţia organizatorilor şi conducătorilor profesionişti ai producţiei, a managerilor care conduc. Managementul s-a dezvoltat în primul rând în

4

S.U.A., apoi în majoritatea ţărilor dezvoltate, îmbrăcând forme de manifestare şi realizare foarte variate.

În condiţiile capitalismului contemporan, sensurile, semnificaţiile teoretice, practice şi ideologice ale termenului de management s-au amplificat în aşa măsură incât orice încercare de traducere sau de definire este greu de realizat.

O echipă a Institutului Britanic de Management, sintetizând diferite păreri, defineşte managementul în felul următor:

1. Arta de a conduce şi administra munca altuia în scopul de a atinge obiective precise;

2. Arta şi ştiinţa de a lua decizii;

3. Integrarea prin coordonare a factorilor: - munca, materiale şi capital – pentru a obţine un maximum de eficienţă;

4. Acceptarea responsabilităţilor sociale printr-o pregătire economică şi prin reglementarea diferitelor funcţii îndeplinite de o întreprindere pentru execuarea unei sarcini precizate. Aceasta implică determinarea planurilor apoi controlul personalului spre realizarea obiectivelor şi conduita conducătorilor şi executanţilor în îndeplinirea acestor operaţii.

Dicţionarul limbii franceze consideră managementul “un ansamblu de principii, metode şi tehnici raţionale de organizare, de gestiune şi de conducere a întreprinderii” şi care pune accentul pe rolul esenţial al conducerii şi dirijării, ca şi pe importanţa factorilor umani din întreprindere.

În ţara noastră, în “Micul dicţionar enciclopedic”, managementul se defineşte ca fiind:

1) activitatea sau arta de a conduce;

2) ansamblul activităţilor de organizare şi conducere în scopul adoptării deciziilor optime în proiectarea şi reglementarea proceselor microeconomice;

3) ştiinţa organizării şi conducerii întreprinderii.

Dicţionarul de economie politică arată: “Management (cuvânt englez) folosit pentru a defini ansamblul de tehnici de organizare şi gestiune a întreprinderii”.

Din aceste definiţii, rezultă unele caracteristici generale ale managementului:

1) Managementul vizează activitatea de conducere, administrarea şi gestionarea întreprinderii;

2) Operează în principal cu trei elemente de bază:

a) idei: stabilirea perspectivei, fixarea obiectivelor, programe, elaborarea politicilor de acţiuni;

b) relaţii: stabilirea structurii organizatorice, precizarea legăturilor, descrierea posturilor, cerinţele posturilor, centralizare, descentralizare