Diagnosticul și Evaluarea Întreprinderii

Cap.1 Prin evaluarea economică nu se stabilesc preţuri ale elementelor patrimoniale, ci valori. Teoria evaluării are în vedere întreprinderi în întregul lor şi bunuri de capital sau de folosinţă individuală şi nu bunuri de consum curent.

Categoriile de vânzări sunt: valoarea de piaţă, bazată pe venit, pe costuri, de investiţie, de utilizare, contabilă, de lichidare, lichidativă, de asigurare, de înlocuire, intrinsecă.

Valoarea de piaţă este definită ca fiind suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată la data evaluării după un marketing adecvat în care fiecare parte acţionează în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângeri.

Clasificarea evaluărilor se face:

- după obiectul supus evaluării: evaluării de bunuri tangibile, de elemente intangibile, de active economice, de grupe de bunuri care pot îndeplini o funcţie comună, de întreprinderi în totalitatea lor;

- după metoda de evaluare utilizată: evaluări patrimoniale, evaluări bazate pe capacitatea întreprinderii de a produce rezultate economice utile pentru proprietar, bursiere, combinate;

- după obiectivul sau scopul urmărit: evaluări contabile, administrative, economice;

- după relaţiile evaluatorilor cu întreprinderile: evaluări interne şi externe.

Standardizarea activităţii de evaluare are în vedere: terminologia evaluării, conţinutul raportului de evaluare, metode de evaluare, responsabilitatea evaluatorilor, problema previziunilor în evaluare, evaluarea întreprinderilor neprofitabile şi documentele evaluării.

Evaluatorul este o persoană care pe lângă pregătirea de specialitate, trebuie să cunoască metodologia evaluării şi să respecte o seamă de norme de comportament ce se găsesc în toate sistemele de standardizare.

Principii în evaluare: utilizarea standardelor, abordarea sistematică, valoarea afacerii, continuitatea exploatării, valori multiple, ordinea temporală.

Cap.2 Situaţii curente care impun evaluarea: asigurarea condiţiilor pentru realizarea funcţiilor amortizării, participarea la bursa de valori, garantarea creditelor, aprecierea corectă a unor drepturi de capital, încheierea unor contracte de asigurare, relaţii de parteneriat cu alte firme, vânzarea unor bunuri sau active, informarea terţilor.

Situaţii excepţie care impun evaluarea: modificarea capitalului social şi schimbarea structurii acţionariatului, divizarea întreprinderii, lichidarea întreprinderii, privatizarea întreprinderilor de stat, naţionalizări, tranzacţii cu firme.

Modificarea (majorarea) capitalului social poate fi făcută ca aport în natură, în numerar, încorporarea diferenţelor rezultate din reevaluare, a rezervelor, a primelor legate de capital, conversia datoriilor în acţiuni.

Divizarea întreprinderii presupune parcurgerea unor etape: evaluarea întreprinderii prin metode patrimoniale, împărţirea efectivă a elementelor de activ, divizarea patrimonială, calculul rapoartelor de diviziune prin raportarea valorilor evaluate a activelor, divizarea celorlalte elemente de activ şi pasiv, calculul drepturilor acţionarilor după diviziune.

Lichidarea întreprinderii se realizează în două faze: dizolvarea şi lichidarea propriu-zisă, iar aceasta poate fi normală sau judiciară, iar lichidatorii vor consemna într-un registru-jurnal operaţiunile şi vor întocmi la terminare un bilanţ final de lichidare şi un proiect de repartizare a activului net rămas.

Tranzacţia cu firme se realizează prin fuziune „pură” (două sau mai multe firme se reunesc formând o nouă companie) sau absorbţie (o firmă achiziţionează integral altă firmă). După funcţiile economice, fuziunile pot fi: orizontale, verticale, de extindere a pieţei, conglomerat. Principalele modalităţi de realizare a achiziţiilor şi fuziunilor sunt: oferta publică de cumpărare, cumpărarea de acţiuni la bursă, negocierea unui bloc de control, operaţiuni în afara bursei, achiziţiile manageriale.

Cap.3 Actualizarea valorilor în calculele de evaluare includ: utilitatea sau valoarea de întrebuinţarea a unor sume viitoare, valoarea unei sume viitoare diminuată de efectele inflaţiei, sumele viitoare la care se adaugă un risc accentuat.