Funcțiunile și Funcțiile Manageriale ale Întreprinderii

4.1 Funcţiunile - componente ale sistemului organizării procesuale a întreprinderii

Iniţiatorul conceptului de funcţiune a fost Henry Fayol care a realizat o compartimentare, o grupare raţională a tuturor activităţilor în şase funcţiuni: tehnică, comercială, financiară, contabilă, de securitate, administrativă.

Evoluţia acestui concept a fost influenţată de doi factori:

- progresul tehnic;

- sistemul socio-economic.

Funcţiunea reprezintă ansamblul activităţilor orientate spre realizarea unor obiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale întreprinderii.

La proiectarea funcţiunilor întreprinderii se va lua în considerare o serie de criterii, cum sunt:

- criteriul identităţii activităţilor grupate într-o funcţiune;

- criteriul de complementaritate - cere gruparea într-o funcţiune a acelor activităţi între care se afla relaţii de completare reciproca sau auxiliaritate;

- criteriul convergentei cere gruparea într-o funcţiune a unor activităţi diferite, orientate spre realizarea aceloraşi obiective.

Se pot defini cinci funcţiuni de bază:

- de cercetare-dezvoltare;

- comercială;

- de producţie;

- financiar-contabilă;

- de personal.

Funcţiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activităţile prin care se stu-diază, se concepe; se elaborează şi se realizează viitorul cadru tehnic, tehnologic şi organizatoric al întreprinderii. Ea integrează activităţi ce pot fi grupate în:

- activităţi de concepţie, care vizează cercetarea şi proiectarea produselor, a serviciilor, a lucrărilor noi şi a tehnologiilor de realizare a acestora;

- activităţi de organizare a conducerii, producţiei şi muncii.

Managementul întreprinderii

Funcţiunea comercială cuprinde ansamblul activităţilor vizând aprovi-zionarea tehnico-materială, desfacerea produselor, comerţul exterior şi cooperarea economică internaţională, ele fiind grupate în trei componente:

- marketing;

- aprovizionare;

- desfacere.

Activitatea de marketing cuprinde ansamblul acţiunilor de studiere a pieţei interne şi externe, a necesităţilor şi comportamentului consumatorilor, cu scopul stabilirii celor mai adecvate modalităţi de orientare a producţiei şi de creştere a vânzărilor. Ea se concretizează într-o serie de funcţii, cum ar fi:

- funcţia de cercetare a pieţei şi a nevoilor de consum;

- funcţia de adaptare a întreprinderii la dinamica mediului;

- funcţia de creştere a eficienţei economice.

Activitatea de aprovizionare tehnico-materială presupune desfăşurarea unor activităţi, cum ar fi:

- calculul necesarului de resurse materiale pentru fabricarea producţiei contractate;

- încheierea contractelor de aprovizionare tehnico-materială;

- calculul necesarului de resurse materiale privind stocurile de producţie;

- determinarea normelor de consum specific de aprovizionare tehnico-materială.

În domeniul desfacerii şi în cel al comerţului exterior trebuie să se desfăşoare o serie de activităţi, cum ar fi:

- prospectarea pieţei interne şi externe pentru stabilirea potenţialilor clienţi ai întreprinderii;

- încheierea contractelor de vânzare pentru produsele fabricate de întreprindere;

- calculul mărimii stocurilor de produse finite;

- participarea la diferite târguri, expoziţii etc.

Funcţiunea de producţie cuprinde totalitatea activităţilor legate nemijlocit de realizarea producţiei.