Limbajul în activitatea de educație fizică

În educația fizică și sport limbajul deține primul plan, comunicării îi revine rolul important în instruire și educație ținând cont de relațiile interpersonale: profesor- student, student-profesor, antrenor-sportiv, arbitru-sportiv etc...

Numai enumerând funcțiile limbajului: cognitive, de comunicare, reprezentative, reglatorie, expresivă, dialectică etc, înțelegem că fără comunicare, ca în orice activitate atât în educație fizică cât și în sport ar fi imposibilă realizarea progresului, performanței sau a măiestriei sportive.

Înțelegând că gândirea are loc numai prin intermediul cuvintelor, devine limpede că limbajul e strict necesar în situațiile de învățare și perfecționare a deprinderilor și priceperilor motrice. Limbajul este un mod și o funcție de exprimare a gândirii prin sistemul simbolurilor verbale, este un fenomen psihic specific oamenilor care se formează în copilărie pe baza mecanismelor anatomo-fiziologice ale aparatului audio-fonator, ce se prelungesc în montaje intelectuale pentru a sistematiza într-o manifestare complexă, specifica speciei umane (H. Pieron, 1963). Unitatea dintre gândire și limbaj este determinată de unitatea procesului dezvoltării spirituale a omului și de faptul ca ambele au la baza aceeași structura anatomo-fiziologică.

În procesul instructiv educativ, limbajul are o deosebită însemnătate, el reprezentând mijlocul de cunoaștere, comunicare și instrumentul dezvoltării personalității umane deoarece indică frumusețea, clarifică lucrurile, descrie evenimentele, judecă faptele, exprimă emoțiile, creează imaginea și menține contactul uman.

Atât în educație fizică cât și în sport rolul principal în instruire îl are profesorul sau antrenorul, de aceea ar fi de dorit ca aceștia să posede un limbaj cu calități variate, claritate, conciziune, expresivitate etc. Ca orice activitate umană educația fizică și sportul au o terminologie specifică deosebindu-se astfel de alte activități practice.

Profesorul și antrenorul trebuie să acorde atenție și să insiste asupra însușirii terminologiei corecte de către discipoli. Cunoașterea terminologiei facilitează însușirea temeinică a deprinderilor și priceperilor motrice, consolidarea sau perfecționarea lor.

În activitatea de educație fizică un rol important îl are comunicarea nonverbală deoarece studenții comunică cu colegii, cu partenerii în jocurile sportive, cu spectatorii aflați pe margine sau colegii scutiți, comunică cu sine prin mișcare, gesturi. În sporturile de echipă fără comunicare prin mișcare, gesturi, nu ar fi posibilă integrarea și obținerea unor performanțe (la nivel de sport de masă).

Prin comportament expresiv dobândim informații despre indivizi, referitor nu numai la ce fac, ci și prin ce manieră fac, după cum este mișcarea: "mânioasă", "vioaie", "grațioasă", "frumoasă", "puternică", acest aspect "deconspirând", emoția reală a celui care acționează. Expresivitatea în activitatea sportivă, atribuie un rol de seamă și fenomenului empatiei. Doar legăturile primului sistem de semnalizare sunt insuficiente în procesul însușirii deprinderilor și priceperilor motrice.

Un rol important în formarea acestor deprinderi și priceperi motrice îl are și sistemul doi de semnalizare. Uneori în timpul derulării procesului de instruire, intervenția profesorului prin intermediul limbajului poate determina unele aspecte negative. Scopul sfaturilor, indicațiilor au fost de a forma o atitudine pozitivă, de a cimenta încrederea individului implicat în procesul de instruire în forțele proprii, mobilizându-l spre acțiuni active.

Aceste indicații, uneori pot avea un efect invers, datorat faptului că profesorul transmite aceste indicații prin dojană, cu nemulțumire, ducând la apariția unui excitant puternic, cu nivel mai înalt decât cel optimal, sau poate chema în scoarța cerebrală inhibiția apărută ca reacție paradoxală la supraexcitare.

Asta nu înseamnă că profesorul trebuie să renunțe la indicații înainte de probele sportive cu note, dimpotrivă indicațiile sunt formulate scurt, clar, spuse liniștit și cu încredere prin aceste aspecte limbajul dovedind ca este liant în activitatea de educație fizică și sport.