Management

CAPITOLUL I

BAZELE ORGANIZĂRII ŞI CONDUCERII

Şcoli principale de management

În principal, sunt identificate:

1. Şcoala tradiţionalistă, clasică. Principalii protagonişti sunt H. Ford, F. Tylor, H. Fayol, H.

Gilberth ş.a., care au demostrat necesitatea folosirii unor metode raţionale în organizarea şi

conducerea proceselor industriale;

2. Şcoala clasică are ca dată de apariţie şi durată perioada cuprinsă de la începutul secolului

XX până în deceniul al cincilea. Reprezentanţii principali sunt: Henry Fayol, Frederick Taylor,

Jackles Moonez. Meritul acestei şcoli se regăseşte în contribuţia decisivă la construrea ştiinţelor

managementului, precum şi inducerea viziunii economice a managementului.

3. Şcoala comportamentului social (având reprezentanţi ca Simon, March, H. Leavitt, D.

McGregor ş.a.) şi-a focalizat preocupările pe factorul uman şi pe implicarea acestuia în procesele

productive.

4. Şcoala sistemică (P. Druker, L. Newman, E. Dale, O. Geliner ş.a.) a determinat

reconsiderarea principiilor economice. Controlul resurselor şi contabilitatea dobândesc roluri tot

mai active în organizare şi conducere.

5. Şcoala relaţionistă (psihosociologică) a fost conturată mai ales în ultima jumătate a

secolului XX şi are ca reprezentanţi pe Elton Mazo, Max Weber, Douglas Gregor.

Caracteristica dominantă a studiilor comportiste este utilizarea prioritară a conceptelor şi

metodelor sociologice.

6. Şcoala cantitativă abordează preponderent aspecetele de natură cantitativă, neîmpiedicând

însă luarea în consideraţie a elementelor calitative umane. Această şcoală este reprezentată de

specialişti precum A. Kaufman, J. Starr, F. Kornz şi alţii.

7. Şcoala sistematică reprezintă practic o sinteză a şcolilor precedente. Ca reprezentanţi ai

acestei şcoli se pot aminti F. Kast, H. Simon, J. Forrester.

8. Şcoala operaţională se manifestă o dată cu dezvoltarea tehnicilor de conducere.

9. Şcoala managementului modern promovează concepte noi de susţinere a mecanismelor

economico-sociale.

Managementul modern are următoarele caracteristici importante:

- implicarea în intedependenţe, globalitate şi viziune prospectivă;

- luarea în considerare a memoriei sociale şi a conştiinţei viitorului;

- sprijin pentru accelerarea proceselor economice;

- soluţii pentru problematica socială;

- probleme de mediu ambiant soluţionate prin organizare şi conducere;

- inducerea unor noi procese de învăţare;

- emergenţa interogaţiilor, normativitate şi supraorganizare;

- soluţii pentru comportamente generale şi individualism moderat;

- implicarea în viziunea holistă;

- noi raporturi între manageri şi revoluţia managerială.

Managementul modern reprezintă sinteza dintre ştiinţă, practică şi artă, o stare de spirit ce

reflectă un anume mod de a accepta noutatea, a căuta, a vedea, a dori.

Managementul previzional se referă la elaborarea strategiilor de dezvoltare a firmelor,

materializate în planuri pe termen lung sau mediu.

Managementul dinamic se bazează pe prospectarea viitorului, pe studii şi previziuni de

lungă durată.

Managementul semnifică, în principal, preocuparea pentru crearea şi menţinerea unui mediu

interior dorit într-o firmă, astfel încât să se ajungă la posibilitatea de a selecta şi executa sarcinile

necesare atingerii obiectivelor planificate.

Principiile managementului se localizează în teze fundamentale, care orientează abordarea,

explicarea şi soluţionarea problemelor de organizare şi conducere.

Dintre acestea se enumeră:

a) Principii ale activităţii economice şi sociale;

b) Principii rezultate din perspectiva sistematică-sistemică;

c) Principii ale eficienţei economico-sociale.

Test de autoevaluare:

1. Care sunt principalii protagonişti ai şcolii tradiţionaliste, clasice?

a) H. Ford, F. Taylor;

b) H. Fayol, H. Gilberth;

c) H. Ford, F. Taylor, H. Fayol, H. Gilberth.

2. Ce studiază şcoala sistemică?

a) inducerea viziunii economice a managementului;

b) utilizarea conceptelor şi metodelor sociologice;

c) controlul resurselor şi contabilitatea în organizare şi conducere.

3. Ce reprezintă managementul modern?

A) sinteza dintre ştiinţă, practică şi artă;

B) o stare de spirit ce reflectă un mod nou de a căuta, a accepta, a vedea?

C) ştiinţa şi arta de a conduce.

a) A+B;

b) B+C;

c) A+C.

4. Ce urmăreşte managementul previzional?

a) prospectarea viitorului;

b) elaborarea strategiilor de dezvoltare a firmelor, materializate în planuri pe termen

lung şi mediu;

c) înfiinţarea de comportamente specializate.

5. Care sunt principiile managementului?

A) principii ale activităţii economice şi sociale;

B) principii rezultate din perspectiva sistematică-sistemică;

C) principii ale eficienţei economico-sociale.