Management General

,,Viitorul nu se descoperă cum s-a crezut multă vreme, ci este construit prin activitate umană; nu este

o ghicire, ci parcurgerea unor evoluţii de variabile posibile, elaborate de mintea

 o stare de spirit;

 ştiinţa şi arta conducerii;

 proces, profesie;

 ansamblul de metode, tehnici şi instrumente;

 resursă a dezvoltării;

 sistemul/ansamblul elementelor complexe.

Deşi managementul s-a născut în SUA, prin contribuţia lui Taylor şi Ford, a fost dezvoltat de francezul Fayol şi germanul Rothnau, dobândind elemente noi, specifice condiţiilor sociale concrete. Astfel, sensurile şi semnificaţiile teoretice şi practice ale managementului s-au amplificat în profunzime şi ca arie de cuprindere devenind factorul cel mai important al utilizării eficiente a tuturor componentelor producţiei.

Cuvântul management provine din latinescul ,,manus” şi reprezintă în expresie literară manevrare, dirijare sau pilotare. Din latinescul ,,manus” s-a format în italiană ,,mannegio” (se referă la prelucrarea cu mâna) şi în franceză ,,manege”. Din aceste limbi a fost împrumutat în limba engleză sub forma verbului ,,to manage”, care înseamnă a administra, a conduce. De aici a apărut cuvântul derivat ,,management” cu sensul de conducere, pricepere şi orientare în conducere, a conduce în mod eficient.

Termenul management a fost internaţionalizat cu pronunţia din limba engleză, dar supunându-se regulilor gramaticale corespunzătoare limbilor care l-au asimilat.

Au existat şi încercări de a da semnificaţii proprii acestei noţiuni. De exemplu, în Franţa se întâlnesc exprimări ca: organization scientifique, gestion scientifique ş.a.m.d., iar în literatura noastră de specialitate noţiuni precum: organizarea ştiinţifică, conducerea ştiinţifică, conducerea ştiinţifică sau conducere şi organizare, organizarea producţiei şi a muncii, etc. Toate încercările nu definesc, însă, în întregime sensul acestui cuvânt sau nu snut unanim acceptate.

Termenul de management s-a impus în sfera economică, în ultimii 50 de ani datorită lucrării lui James Burnhan ,,The managerial revolution” publicată pentru prima dată la New-York în anul 1941. Acest volum a dat o nouă dimensiune relaţiei management-manager arătând că orice societate, indiferent de regimul ei ideologic, juridic sau politic are nevoie de manageri, dacă vrea ca economia ei să prospere în ritm novator şi creator. Burnhan a impus categoric şi definitiv noţiunea de manager ca vector la inovaţiei şi progresului.

Managementul este o stare de spirit specifică reflectată într-un anumit mod de a privi şi aborda problemele în maniera concretă. Managementul este o artă, întrucât reflectă măiestria conducătorului de a aplica, la realitaţile diferitelor situaţii, cunostinţele specifice, în condiţii de eficienţă.

În viziunea lui H. Fayol managementul ,,...este o artă grea care reclamă inteligenţă, hotărâre”, iar în aprecierea lui J. Gerbier acesta înseamnă ,,....organizare, arta de a conduce, de a administra”.

De asemenea, J.J. Serven Schreiber aprecia că ,,Managementul este cea mai nouă dintre ştiinţe şi cea mai veche dintre arte”.

Managementul a debutat ca artă, a fost strâns legat de activitatea managerilor individuali, care îşi însuşeau procesul de conducere în exerciţiul funcţiei.

De asemenea, managementul este o ştiinţă, un ansamblu organizat şi coerent de concepte, principii, metode şi tehnici prin care se explică în mod sistematic fenomenele ce se produc în conducerea organizaţiilor.

Manamgementul a evoluat către ştiinţă pe măsura formulării unor principii şi legităţii, a dezvoltării unor metode şi proceduri specifice de investigare

Managementul ca artă Managementul ca ştiinţă

Bazarea pe calităţi personale (intuiţie,

bun simţ, imaginaţie, capacitate de

reacţie, talent)

Bazare pe calitaţi personale şi

cunoaşterea realităţii cu mijloace

ştiinţifice

Observarea evenimentelor şi

acumularea experienţei

Ameliorarea proceselor, identificarea

principiilor şi legităţilor

Folosirea în exclusivitate a

experienţei

Corelarea experienţei cu cercetarea

prospectivă a evoluţiei şi impactului

factorilor interni şi externi

Dezvoltarea problemelor după metoda ,,încercărilor şi erorilor”

Analizarea complexă a acţiunii diverşilor factori de influenţă

Orientarea prioritară pe termen scurt

Orientarea prioritară pe termen lung

Informaţie limitată şi unilaterală

Informaţie complexă şi completă

Capacitate redusă de inovare şi

adaptare la schimbări Orientare spre acţiune, creativitate şi

adaptabilitate

Managementul este un proces complex de ,,pilotare” a firmei către o finalitate predeterminată, urmărindu-se concomitent minimizarea eforturilor şi maximizarea efectelor.

Conform Asociaţiei Americane de Management, ca proces managementul presupune:

- a obţine rezultate prin alţii, asumându-se responsabilitatea pentru aceste rezultate;

- a fi orientat spre mediul înconjurător;

- a lua decizii urmărind finalitatea întreprinderii;

- a avea încredere în subordonaţi încredinţându-le responsabilitaţi pentru rezultatele previzionate, a le recunoaste posibilitatea de a gresi, a primi favorabil iniţiativele lor;

- a descentraliza sistemul organizatoric;

- a aprecia oamenii în funcţie de rezultatele lor.

De asemenea, managementul ca proces reprezintă ansamblul activităţilor de dirijare a unui sistem către atingerea unui scop propus.