Extras din curs
1.1. Consideraţii generale asupra comerţului
1.1.1. Comerţul: concept, istoric, stadii
1.1.2. Actul comercial – instrumentul de manifestare
a comerţului
1.1.3. Comerţul – ramură a economiei naţionale
1.2. Consideraţii generale asupra turismului
1.2.1. Componente ale dezvoltării turismului
1.3. Unitatea economică: entitatea organizatorică de bază a comerţului şi turismului
1.3.1. Definirea şi rolul unităţii din comerţ şi turism
1.3.2. Funcţiile şi funcţiunile unei unităţi din comerţ şi turism
1.3.3. Abordarea sistemică a unităţilor din comerţ şi turism
1.4. Clasificarea unităţilor din comerţ şi turism
1.5. Rentabilitatea în comerţ şi turism
1.1. Consideraţii generale asupra comerţului
1.1.1. Comerţul: concept, istoric, stadii
Comerţul reprezintă una din cele mai importante laturi ale economiei moderne, fiind element principal în cadrul oricărei economii de piaţă, indiferent de forma acesteia. El are “o importanţă strategică pentru dezvoltarea echilibrată şi viabilă a sistemelor economice şi sociale din orice ţară” .
Etimologic, cuvântul comerţ provine din latinescul “commercium”, care înseamnă a schimba cu ceva –“commercium annonae” (bun material) sau cu cineva –“commercium civis”.
Din punct de vedere juridic, noţiunea de comerţ cuprinde “transferul titlurilor de proprietate asupra bunurilor sau serviciilor împreună cu prestaţiile de servicii realizate între diferite stadii ale producţiei sau între producător şi consumator”.
Prima formă cunoscută de comerţ încă din antichitate a fost trocul, respectiv schimbarea unui bun contra unui alt bun. Momentul apariţiei monedei, ca şi marfă intermediară, a determinat apariţia celor două etape indispensabile până astăzi în derularea unei tranzacţii comerciale: vânzarea şi cumpărarea, respectiv a celor două părţi implicate, vânzătorul şi cumpărătorul.
De la începuturile sale, chiar dacă într-o formă redusă ca şi teritoriu sau volum tranzacţionat de marfă, comerţul a contribuit la creşterea gradului de civilizaţie a zonelor unde el se practica. Putem spune că astăzi dezvoltarea mai puternică a comerţului în diferite zone determină creşterea gradului de civilizaţie, respectiv de urbanizare a acestora menţinând astfel rolul său de impulsionare a dezvoltării economice.
Teoriile prezintă câteva etape importante în dezvoltarea şi evoluţia comerţului, respectiv:
• Etapa de dezvoltare preindustrială, caracterizată printr-o dezvoltare restrânsă în timp şi în spaţiu
• Etapa de dezvoltare a comerţului în cadrul economiei de producţie, etapă în care producţia nu putea acoperi încă suficient consumul. Din acest motiv era căutat un produs doar pentru un grup restrâns de caracteristici intrinseci iar absorbţia lui pe piaţă se făcea relativ repede în timp
• Etapa de dezvoltare în cadrul economiei de consum, în care balanţa este în favoarea producţiei care excede consumul dintr-un anumit produs. În această situaţie preocuparea de a vinde devine esenţială iar produsul căutat trebuie să îndeplinească cerinţe multiple care pot să se refere la anumite servicii postvânzare care să însoţească marfa la cumpărarea ei. Astfel, comerţul dobândeşte în prezent roluri noi, multiple şi variate, nu mai este reprezentat doar strict de actul de vânzare-cumpărare din trecut.
Trecerea bunurilor dinspre producţie spre consum defineşte circulaţia mărfurilor, respectiv “totalitatea actelor de schimb privite în intercondiţionarea lor” .
Comerţul este o verigă intermediară între producător şi consumator şi aparţine stadiului circulaţiei mărfurilor, respectiv forma economică prin care are loc trecerea bunurilor din sfera producţiei în sfera consumului.
Economia de piaţa cunoaşte două stadii ale circulaţiei mărfurilor, respectiv:
• Circulaţia mărfurilor en-gros sau cu ridicata
• Circulaţia mărfurilor en-detail sau cu amănuntul
Comerţul en-gros este un stadiu intermediar al circulaţiei mărfurilor în care marfa nu ajunge la clientul individual, ci la un agent economic care intermediază trecerea ei către consumatorul final.
Comerţul en-detail este cel care duce marfa la consumatorul final şi, în acelaşi timp, încheie stadiul circulaţiei mărfurilor.
Un loc aparte în cadrul comerţului cu amănuntul îl ocupă alimentaţia publică. Aici nu se prestează doar servicii comerciale ci şi de servire a mesei, completate de o activitate de preparare a meniurilor sau a altor preparate, care este similară producţiei de bunuri. Locul aparte ocupat este determinat de această îmbinare a unor activităţi diverse – prestarea de servicii, producţia de preparate şi comerţul cu amănuntul într-un singur cadru organizatoric.
Pe de altă parte, unităţile de alimentaţie publică vin de multe ori să completeze activitatea de cazare a unei unităţi de turism prin oferirea serviciului complementar de servire a mesei.
1.1.2. Actul comercial – instrumentul de manifestare a comerţului
Pentru ca trecerea de la producător spre consumator să fie realizată în condiţii optime, după revoluţia industrială şi în condiţiile dezvoltării economiilor naţionale, schimbul a primit rolul de factor fundamental şi determinant în realizarea legăturii producţie – consum.
Preview document
Conținut arhivă zip
- cap 1r.doc
- cap 3r.doc
- cap 4.doc
- cap 5.doc
- cap 6.doc
- cap_2r.doc