Managementul Achizițiilor Publice

Curs 1 – ASIGURAREA SI GESTIUNEA RESURSELOR MATERIALE

Tot ce se cumpara din bani publici înseamna achizitie publica. În lipsa unei definitii legale a achizitiilor publice, le putem defini ca fiind procesul de a obtine produse, servicii si/sau lucrari în conformitate cu legislatia în vigoare. Legea-cadru din domeniul achizitiilor publice este OUG nr. 34/2006, intrata în vigoare la 30 iunie 2006.

Achizitiile publice reprezinta una dintre activitatile cele mai sensibile ce se desfasoara la nivelul administratiei publice, ca si al institutiilor si intreprinderilor care functioneaza in sectorul public, si aceasta din cel putin trei puncte de vedere:

- se cheltuiesc “bani publici”, a caror alocare presupune respectarea anumitor cerinte: transparenta, tratamentul egal, proportionalitate,….

- decizia apartine unor “decidenti alesi” care in mod permanent sunt supusi unei duble presiuni (din partea alegatorilor si din partea profesionistilor).

- aparent principiile de eficienta si eficacitate capata sensuri aparte daca avem in vedere faptul ca “proprietatea publica” nu stimuleaza eficienta ci “castigul”.

Pornind de la aceste premise, “Managementul achizitiilor publice” nu reprezinta decat o sintetizare a principalelor prevederi legale privind achizitiile publice:

- OUG 34/2006, privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii;

- H.G. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publica din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii;

- O.U. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica;

- O.U. nr. 30/2006 privind functia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achizitie publica;

- Normele de aplicare a OUG 30/2006 privind functia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achizitie publica.

Printre obiectivele pe care si le propune o institutie publica, se numara si asigurarea resurselor necesare, dintre care cele materiale ocupa o pondere importanta, achizitiile publice reprezentand doar o etapa a unui proces de asigurare a resurselor materiale in domeniul public.

Resursele materiale necesare pot fi de natura: produselor, a materiilor prime, a utilajelor si echipamentelor, dar si a serviciilor: servicii de transport, de constructii, de consultanta si studii, etc.

In conditiile economiei de piata, asigurarea resurselor materiale in domeniul public inseamna anumite relatii ce se caracterizeaza astfel:

- sunt relatii de transfer (de schimb) intre diferite firme si o autoritate contractanta (autoritate publica, institutie publica)

- sunt relatii economice prin care furnizorul urmareste obtinerea unui profit, iar beneficiarul urmareste obtinerea unui avantaj economic, care poate sa fie un cost “sanatos” (ce asigura cel mai bun raport calitate/cost) si uneori chiar a unei stari de profitabilitate

- efectele economice se regasesc la nivelul activitatii beneficiarului, in sensul ca se pot satisface mai multe obiective, cu aceeasi valoare financiara

- sunt raporturi economice care depind de “raportul de putere” ce exista intre furnizor si beneficiar. In acest caz, beneficiarul fiind in ultima instanta puterea publica – statul, poate sa impuna anumite limite legale, reguli care trebuie respectate de catre furnizori, indiferent de “puterea” pe care o detin pe piata.

Activitatea de asigurare a resurselor materiale are rolul de a armoniza interesele, uneori contrare ale celor doi parteneri (consumatorul si furnizorul).

Activitatea de asigurare materiala în administratia publica, trebuie sa raspunda întrebarilor:

- Ce se cere?

- Când se cere?

- Cât se cere?

- Unde se cere?

- Cum se cere?

- La ce pret se cere?

Respectand principiile ce definesc activitatea de achizitii publice ea trebuie sa se bazeze pe eficienta si eficacitate si nu exclusiv pe economisire.

Astfel exista o noua viziune în elaborarea asigurarii materiale în administratia publica: sa devina o activitate preponderent comerciala, care sa fie capabila, ca pe baza cadrului legal, sa valorifice cât mai eficient oportunitatile pietei.

In acest sens activitatea de asigurare cu resurse materiale trebuie privita din doua perspective:

- pe termen scurt – cand preponderenta o detin activitatile de asigurare a materialelor ( achizitia publica )

- pe termen lung – cand preponderenta o detin activitatile de studii de piata, prin care sa se valorifice cat mai bine nevoia publica de a cumpara.

Definitie: Asigurarea si gestiunea resurselor materiale in administratia publica este acea functie a autoritatii, institutiilor si intreprinderilor publice, ce are drept obiect asigurarea nevoilor de consum pe termen scurt, respectiv fundamentarea unor decizii eficiente in functie si de posibilitatea de aprovizionare pe termen lung.

Particularitatile asigurarii resurselor materiale in administratia publica sunt date de:

a) diversitatea beneficiarilor publici

b) modul specific de cumparare (achizitie) in administratia publica;

c) restrictiile legislative;

d) activitatea de marketing – in cazul pietelor publice;

e) caracteristicile cumpararilor in administratia publica.

a) Beneficiarii publici ai asigurarii resurselor materiale

Se pot grupa astfel:

1. colectivitati nationale si locale

2. intreprinderi si institutii publice cu caracter industrial si comercial

Colectivitatile nationale si locale:

- Statul – ca principala colectivitate la nivel national

- Colectivitatile locale propriu-zise: - judetul

- municipiul

- orasul

- comuna