Managementul Aprovizionării Materiale

MODULUL 1

MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII MATERIALE

Gestiunea materială exprimă totalitatea activităţilor informatice şi materiale de aprovizionare, desfacere, programare, transport intern şi extern, depozitare şi urmărirea producţiei într-un sistem de producţie.

Importanţa subsistemului de aprovizionare materială rezultă şi din faptul că resursele materiale prezintă o pondere majoritară în costul total al producţiei, respectiv de peste 50% (în unele domenii industriale chiar şi de 80 %). Ca urmare, orice acţiune care determină reducerea costurilor materiale este benefică. Din acest punct de vedere în economiile dezvoltate, se apreciază că prin acţiunile subsistemului aprovizionare materială se pot reduce costurile cu aproximativ 5 – 10 %. semnificaţia acestui aspect este relevantă dacă se are în vedere că într-un orizont de timp mediu spre scurt, una din sursele de bază pentru creşterea profitului va fi reprezentată de reducerea costurilor.

Terminologia utilizată în literatura străină de specialitate apelează şi la termenul de logistică, iar referitor la sistemele integrate de producţie, la cel de gestiunea fluxurilor materiale.

Literatura străină de specialitate care defineşte activitatea de asigurare materială prin termenul de logistică, integrează aprovizionarea materială în activitatea de ansamblu a întreprinderii, sfera de cuprindere fiind mai extinsă.

În ceea ce priveşte noţiunea de gestiunea fluxurilor materiale, aceasta se încadrează în termenul general de asigurare materială care defineşte aria completă de cuprindere a întregului proces de formare şi gestiune a bazei materiale şi de echipamente tehnice al întreprinderii.

În figura 1 se prezintă fluxul material şi informatic al managementului aprovizionării – desfacerii.

1.1 Managementul aprovizionării şi desfacerii. Concept, conţinut şi trăsături.

Funcţiunea comercială, la nivelul unităţilor economice, are ca obiect concentrarea acesteia pe planul asigurării resurselor materiale şi a vânzărilor. În mod practic, ea grupează activităţi din domeniul aprovizionării materiale şi cel al desfacerii (vânzării).

În domeniul aprovizionării materiale, întreprinderea îşi stabileşte necesarul de materii prime, materiale, combustibili, energie, etc. din ţară şi din import, cu termene de livrare şi stabileşte stocurile de producţie, încheie contracte economice cu diverşi furnizori, efectuează recepţia bunurilor aprovizionate şi depozitarea acestora.

În domeniul desfacerii (vânzării) întreprinderea încheie contracte cu diverşi beneficiari pentru produsele din domeniul său de activitate, urmăreşte şi livrează mărfurile la termenele şi conform clauzelor contractuale stabilite, prospectează piaţa şi negociază vânzarea produselor sale.

Conceptele fundamentale în aprovizionare sunt: aprovizionarea independentă după nevoile producţiei, aprovizionarea pentru intervalul de timp de fabricaţie, aprovizionarea pe interval lung de timp pe sortimente materiale.

Constă în aprovizionarea cu Dispozitive şi Verificatoare ( ) de la furnizorii externi, pe baza unor planuri de aprovizionare. Aprovizionarea independentă după nevoile producţiei poate duce la disfuncţii între fabricaţie şi aprovizionare prin lipsa imprevizibilă a materiei prime într-un moment dat (criza organizatorică); este necesară rezerva de materii prime.

Aprovizionarea dependentă de nevoile producţiei se face în concordanţă cu ritmul consumurilor şi planificarea fabricaţiei (prognoza producţiei). În industria auto prognoza este lunară. Inventarul previzibil: materia primă, piese în procesare, părţi componente şi subansambluri/produs de la terţi.