Operațiuni comerciale complexe

Licentierea internationala include un grup de aranjamente contractuale, prin care o companie dintr-o tara (licentiator) transfera activele sale intangibile (patente, secrete comerciale, know-how, marci de comert1 sau numele sau) unei companii straine (licentiat), în schimbul unor redevente si/sau altor forme de plata. De obicei, acest transfer este însotit de asistenta tehnica, pentru a asigura exploatarea corespunzatoare a activelor vândute. Spre deosebire de celelalte aranjamente contractuale, principala functie a licentierii o constituie transferul drepturilor de proprietate asupra activelor intangibile. Schema acestui transfer este prezentata în Figura 8. 1.

Producatorul poate apela la licentiere ca modalitate de penetrare a unei piete externe, doar daca poate asigura o protectie corespunzatoare proprietatii sale industriale pe pietele externe. Din pacate, patentele, marcile de fabrica si de comert înregistrate într-o tara nu pot fi protejate si pe alte piete. Aceasta din cauza ca legislatiile în domeniul patentarii difera foarte mult de la o tara la alta, mai ales în ceea ce priveste noutatea, perioada de protectie a patentului (între 5-20 ani), tipul de produse patentate (unele tari interzic patentarea produselor farmaceutice), dreptul de prelungire a patentului, cerintele de valorificare a patentului (sau va fi vândut într-o anumita perioada, sau va fi pierdut) etc.

Astfel, obtinerea si protectia patentelor în strainatate duce la cheltuieli financiare si de timp suplimentare, grevând asupra costurilor penetrarii pietelor externe (în unele tari costurile pot atinge 50.000 $). Mai mult, luând în consideratie problemele ce apar în legatura cu achizitionarea si protectia patentelor, companiile ajung la concluzia ca ele pot controla mai eficient tehnologiile, oferindu le statut de secret comercial, în loc sa le patenteze. Pe de alta parte, daca secretul comercial poate fi copiat cu usurinta, este preferata patentarea, care mai are si o influenta pozitiva asupra marimii redeventelor încasate (inovatiile patentate sunt cotate mai bine, deoarece sunt exclusive).

Figura 3. 1.: Productia sub licenta

Sursa: A.D. Albu, Cooperare Economica Internationala, Expert, 1995,

p.161.

Protectia marcilor de fabrica este la fel de importanta, având în vedere cât

de important poate fi numele în conditiile unei concurente tot mai agresive.

Cum orice marca trebuie înregistrata în fiecare tara separat, se tine cont de

faptul, ca în multe tari cel ce si-a înregistrat primul numele este proprietarul legal al marcii. Astfel, producatorul poate sa constate ca marca lui este deja înregistrata în tara gazda potentiala. Atunci el va avea trei optiuni de exercitat: sa rascumpere propria sa marca de la proprietarul ei legal, sa foloseasca o marca noua sau sa renunte la acea piata, toate trei grevând asupra costurilor penetrarii. Chiar daca marcile lor sunt înregistrate, unele companii pot întâmpina greutati în protectia acestora.

Din cauza omisiunilor din legislatiile unor state ca China, Taiwan, Turcia, Malaysia sau Thailanda, aici si în alte zone ale globului este consumat propriul John Begg Scotch, sunt purtate propriile modele de lux de la Christian Dior sau treninguri Puma, sunt ascultate propriile casetofoane Panasonic. Prin urmare, firmele trebuie sa se asigure ca produsele si marcile lor vor fi protejate corespunzator pe pietele externe.