Producția Lean

Capitolul 1

Originea producţiei de tip Lean

Există câteva posibilităţi de îmbunătăţire a sistemului de producţie...

Eiji Toyoda la fabrica Ford Rouge, circa 1950

Ideile noi sunt reacţii la probleme concrete. Pentru a înţelege mai bine producţia de tip

lean, trebuie să înţelegem şi sistemul de producţie de masă pe care acesta l-a înlocuit. Să facem o

scurtă călătorie în trecut.

Producţia artizanală

Dacă doreai să cumperi un automobil în 1900, de exemplu, trebuia să te adresezi la unul

din producătorii din zonă. Proprietarul atelierului, de obicei un antreprenor ce se ocupa de o serie

de activităţi de fabricare şi reparare, prelua comanda cu toate specificaţiile. Câteva luni mai

târziu urma să primeşti automobilul. După care trebuia să îl testezi, împreună cu un mecanic,

care ar fi modificat automobilul pentru a corespunde preferinţelor tale. Automobilul pe care îl

achiziţionai era un unicat, şi costa foarte mult. Dar aveai satisfacţia de a colabora direct cu

producătorul şi echipa lui.

Producţia artizanală avea următoarele caracteristici:

• O forţă de muncă formată din comercianţi semi-independenţi, instruiţi în

proiectare, producţie şi montaj.

• Organizare decentralizată. Majoritatea pieselor proveneau de la mici ateliere

mecanice. Proprietarul/antreprenorul coordona procesul în contact direct cu

furnizorii, angajaţii şi clienţii.

• Echipament de uz general. Acestea erau utilizate pentru tăierea, perforarea şi

şlefuirea pieselor.

• Volum mic de producţie şi preţuri mari.

Producţia individuală continuă să supravieţuiască în mici segmente de piaţă, de obicei

cele a produselor de lux. De exemplu, companii ca Lamborghini, Ferrari şi Aston Martin

continuă să fabrice automobile foarte scumpe în volume mici pentru cumpărătorii interesaţi de

prestigiu şi oferă posibilitatea de a colabora în direct cu fabrica.

Nostalgicii văd producţia artizanală ca o epocă de aur, când măiestria conta foarte mult,

iar companiile acordau atenţie personală fiecărui client. Acest lucru este adevărat, dar are şi

anumite dezavantaje :

• Numai oamenii bogaţi îşi puteau permite aceste produse.

• Calitatea era imprevizibilă – fiecare product în esenţă fiind un prototip.

• Activităţile de îmbunătăţire nu erau propagate. De fapt, unele organizaţii

considerau îmbunătăţirile o ameninţare.

Henry Ford şi Fred Winslow Taylor au încercat să treacă peste aceste probleme.

Producţia de masă

Fred Winslow Taylor, managerul unei uzine metalurgice din Philadelphia, a pus bazele

sistemul de producţie de masă. El a fost primul care a aplicat sistematic principii ştiinţifice în

producţie. Textul lui de referinţă, Scientific Management, este o operă clasică din literatura

economică. Sistemul producţiei artizanale era în mare parte empiric, bazat pe experienţa

meşteşugarului. Taylor a încercat să identifice “cea mai buna metodă” de a realiza o sarcină,

bazându-se pe principiile ştiinţifice. Astfel, el a inventat ingineria industrială.

3

Sistemul lui Taylor se baza pe separarea activităţilor de planificare de cele de producţie.

Inginerii industriali, prin utilizarea noilor tehnici, cum ar fi cercetările asupra timpului şi

mişcării, vor determina „cele mai bune metode” de realizare a unei sarcini, iar forţa de muncă

urma să execute cicluri scurte de sarcini repetitive. În sistemul Taylor se pleca de la premisa că

forţa de muncă nu dispunea de cunoştinţele necesare pentru planificarea activităţilor. Această

premisă era validă la începutul secolului trecut, dar mai este adevărată şi astăzi?

Taylorism-ul este un cuvânt urât pentru unii – fiind sinonim cu munca fără logică şi

dezumanizată. Dar nu aceasta era intenţia lui Taylor, chiar dacă producţia de masă a evoluat în

această direcţie. Inovaţiile lui cuprindeau următoarele:

• Munca standardizată – identificarea celei mai bune şi uşoare metode de a realiza o

sarcină.

• Reducerea duratei unui ciclu – timpul necesar pentru un anumit proces.

• Studiul timpului şi analiza mişcărilor – un instrument de dezvoltare a muncii

standardizate.

• Măsurarea şi analiza pentru o îmbunătăţire continuă a procesului (un prototip al

ciclului planifică, realizează, verifică, acţionează).

Marii fondatori a producţiei lean, de la Taiichi Ohno până la Shiego Shingo, au

recunoscut contribuţia lui Taylor.