Riscul în Afaceri

Subiecte discutate:

1. Conceptul de risc antreprenorial. Definirea riscului în afaceri

2. Corelatile dintre riscul antreprenorial si rezultate antrepenoriale

După studiul temeinic al acestei teme ar trebui să:

- Cunoaşteţi elementele definitorii ale riscului în afaceri,

- Înţelegeţi motivaţiile adoptării riscului în afaceri;

- Cunoaşteţi rezultatele antreprenoriale şi corelaţiile cu nivelul de risc;

- Semnificaţia stabilităţii în abordarea termenilor de risc;

- Cunoaşteţi nivelurile economice de manifestare a riscurilor;

- Cunoaşteţi factorii de risc şi importanţa lor;

Bibliografie:

1. Ciocoi Nadia Carmen. Managementul riscurilor de proiect. Ed. Economicica, Bucureşti, 2005.

2. Уткин Э. А. Риск- менеджемент, Москва, Анкил, 2001

3. Negorescu Gheorghe în cartea „Risc şi incertitudine în economia de piaţă” Galaţi, 1995.

1. Conceptul de risc antreprenorial. Definirea riscului în afaceri

În timp ce în anii ‘70 “riscul” era o noţiune asociată în special cu ştiinţele naturii şi mai puţin cu teoria economică, financiară şi a asigurărilor, în ultimii ani, conceptul de risc a câştigat importanţă în rândul decidenţilor din lumea afacerilor.

Economiştii americani Harry M. Markovitz şi James Tobin, laureaţi ai premiului Nobel, au jucat rolul de pionieri. Lucrările acestora s-au concentrat pe conceptele de portofolii care asigură cel mai mare profit pentru un nivel dat de risc sau, echivalent, cel mai mic nivel de risc pentru un profit aşteptat.

De ce a câştigat conceptul de risc o importanţă atât de mare în societatea modernă ? De ce se defineşte societatea modernă ca o societate ” riscantă”?

Sociologul german Nicklas Luhman a adus o contribuţie instrumentală substanţială prin lansarea ideii că “riscul” reprezintă o formă generală prin care societatea îşi descrie viitorul. Potrivit lui Luhmann, riscul este un concept care trebuie deosebit de pericol. În timp ce riscul indică o pierdere posibilă viitoare datorită deciziei unui agent, pericolul se relaţionează cu posibilitatea unei pierderi cauzate de indecizie. Altfel spus, teza lui Luhmann susţine că viitorul este total dependent de deciziile prezente. Această abordare are implicaţii importante pentru analiza riscului.

Într-o viziune foarte largă se apreciază că riscul este generat atît de lipsa de certitudine, privind evenimentele viitoare, cît şi de cunoştinţe, informaţii şi experienţe profesionale limitate. Conform altor accepţiuni riscul este incapacitatea întreprinderii de ase adapta, în timp şi la cel mai mic cost, la variaţia condiţiilor de mediu.

Astfel, în opinia noastră, riscul în afaceri este o variabilă managerială de ordin decizional care este determinat de probabilitatea apariţiei unor evenimente aleatorii sau prognozate şi care pot produce in cadrul înterprinderii anumite rezultate cu abateri negative sau pozitive in comparatie cu cele planificate.

Figura 1. Două accepţiuni ale riscului.

În acest context, riscul este o problemă relaţionată cu procesul de luare a deciziilor. Circumstanţele riscurilor în afaceri nu există ca elemente obiective, ci sunt construite de către participanţii la viaţa economică (statul, agenţii economici, consumatorii, etc.) care iau decizii.

O abordare a riscului presupune privirea acestuia din două puncte de vedere. Primul se concentrează asupra evenimentelor nedorite care pot aduce prejudicii sau pierderi. De exemplu atunci când o societate comercială se lansează într-o activitate riscantă, managerii urmăresc identificarea factorilor care pot influenţa negativ activitatea respectivă. Această abordare exclusivistă care se focalizează asupra evenimentelor nedorite se numeşte perspectiva riscului pur.

Al doilea punct de vedere al abordării riscului se referă la obţinerea informaţiilor necesare luării unei decizii corecte. Când o decizie este luată în condiţii de ignoranţă, aceasta este o decizie riscantă şi poate conduce la un eşec, iar în cazul unei decizii fundamentate, bazată pe informaţii complete şi corecte, aceasta este mai puţin riscantă, iar şansele de succes în implementarea ei sunt mari.

Managementul riscurilor în afaceri are un punct de vedere mai amplu în ceea ce priveşte riscul. O situaţie de risc este atunci când te afli în faţa unei oportunităţi de câştig, dar care se poate finaliza printr-o pierdere.

Exemplu. Se observă că rentabilitatea pentru întreprinderile A ţi C au cele mei mari oscilaţii. Cu toate că întreprinderea C are cel mai mare nivel de rentabilitate, de rînd cu întreprinderea A (cu nivel mic de rentabilitate) este considerată întreprinderea cu risc mare. Gradul de oscilare a rentabilităţii în ambele cazurie este major, astfel că întreprinderile date pot fi caracterizate printr-un anumit nivel de instabilitate. Din perspectiva abordării riscurilor întreprinderea B este considerată mai stabilă în timp, respectiv, mai puţin riscantă.

Figura. Evoluţia rentabilităţii economice a întreprinderilor A, B şi C

Întreprinderea B deşi are un nivel de rentabilitate mai mic este caracterizată printr-o anumită stabilitate, fapt ce denotă o anumită previzibilitate pentru perioadele imediat următoare.

Evoluţia întreprinderilor A şi C este mai puţin previzibilă, cu toate că beneficiile care pot fi obţinute (cazul întreprinderii C) sunt mult mai mari. Această situaţie are două tăişuri, respectiv, cu cât este mai mare şansa de a câştiga, cu atât este mai mare şansa pierderii.

2.Corelatile dintre riscul antreprenorial si rezultate antrepenoriale

Nivelul riscurilor antreprenoriale este determinat de gradul de stabilitate/instabilitate a factorilor de risc.

Factori de risc – reprezintă circumstanţe (mediu) în care se manifestă anumite tipuri de riscuri şi care determină direct sau indirect nivelul de risc.

Cu cît factorii de risc sunt mai stabili, cu atît probabilitatea de anticipare a unui anumit tip de risc sau eveniment este mai mare şi, respectiv, impactul negativ asupra afacerii este mai mic.

Dacă factorii de risc sunt instabili probabilitatea de anticipare este mai mică, iar impactul asupra afacerii poate fi unul major.

În dependenţă de gradul de exactitate se disting:

• Factori de risc determinaţi – factori cunoscuţi în mare măsură, pe care anteprenorii îi iau în calcule ştiind preventiv care va fi mărimea pierderilor;

• Factori de risc prognozabili – factori care pot fi anticipaţi luînd în consideraţie analizînd perioadele precedente;

• Factori de risc nedeterminaţi – factori întîmplători şi imprevizibili.

La baza aprecierii nivelului de risc antreprenorial pot fi luaţi în calcul următorii factori de risc ce caracterizează stabilitatea şi calitatea instituţională:

I. Gradul de stabilitate la nivel macroeconomic şi mezoeconomic.

Parametrii principali la nivel macroeconomic:

-Asigurarea creşterii economice continue ( PIB – variaţia produsului intern brut de la an la an, asigurarea creşterii continue a activităţii economice);

-Stabilitatea pieţei monetare (Ri-rata anuală a inflatiei, păstrarea puterii de cumpărare a veniturilor).