Managementul Riscurilor

Tema 1:Managementul riscului in afaceri,introducere in teoria riscului

Definirea noţiunii de risc

Ca categorie istorică, riscul a apărut atunci când la om s-a ivit simţul fricii în faţa morţii, reprezentând un pericol posibil conştientizat de om.

Ca categorie economică riscul reprezintă o probabilitate că evenimentul preconizat va avea loc sau nu în urma acţiunii anumitor factori sau împrejurări, aducând cu sine trei consecinţe:

- negative ce se manifestă prin daună, eşec, faliment, pierdere;

- zero prin care nu se obţine nici pierdere nici câştig;

- pozitive ce se manifestă prin câştig, beneficii etc

- pozitive ce se manifestă prin câştig, beneficii etc.

Dar ce este totuşi riscul?

Solomon (640-558 î.e.n.), unul din cei şapte înţelepţi ai Greciei Antice, să scrie: „Orice acţiune, orice întreprindere îşi are riscul ei şi nimeni nu ştie unde va ajunge atunci când începe ceva....”.

Adam Smith în opera sa „ Avuţia naţiunii şi cauzele îmbogăţirii” a marcat că – „realizările celui mai mic venit întotdeauna sunt legate de un nivel mai mare sau mai mic de risc”.

Piter Heine în lucrarea sa „ Modalitatea de gândire economică”, afirmă, că - „venitul apare din cauza incertitudenii, în lipsa căreia totul ce se referă la obţinerea venitului, ar fi bine cunoscut, toate posibilităţile sale de obţinere ar fi epuizate, şi, evident, venitul avea să fie egal cu zero”.

Shumpeter în lucrarea sa „ Teoria dezvoltării economice”, afirmă că „dacă riscurile nu se iau în consideraţie, atunci ele devin sursă de pierderi pe de o parte, şi sursă de venit, pe de altă parte”.

În domeniul comercial -riscul reprezintă un eveniment viitor posibil, a cărui producere poate provoca pierderi materiale, adică este o categorie socială, economică, politică sau naturală care se caracterizează prin următoarele trăsături:

- este un eveniment incert, dar posibil, originea sa aflându-se în incertitudine;

- este un eveniment păgubitor; efectele lui odată produse nu mai pot fi înlăturate;

- apare în pericolul activităţii umane sociale, economice, politice şi în raporturile dintre om şi natură.

Teoria clasică defineşte riscul -ca o probabilitate matematică de pierderi care pot apărea în cazul primirii unei decizii incorecte. În acest caz riscul apare ca o daună, pagubă care este consecinţa unei decizii greşite.

Teoria neoclasică defineşte riscul -Antreprenorul activând în condiţii de incertitudine primeşte un profit care este o variabilă neconstantă şi încheind contractul trebuie să se conducă de două criterii:

- Mărimea venitului preconizat

- Mărimea abaterilor posibile de la venitul preconizat.

În viziunea noastră -riscul este un eveniment posibil, previzibil sau imprevizibil, inevitabil în activitatea antreprenorială, care poartă probabilitatea de obţinere a câştigului sau pierderilor în rezultatul luării unei decizii.

Momente de bază caracteristice pentru situaţii de risc :

- caracter întâmplător al evenimentelor care determină acea variantă, a cărei probabilitate de realizare este maximă;

- existenţa soluţiilor alternative;

- posibilităţi mari în determinarea consecinţelor rezultate din aplicarea soluţiilor(deciziilor)

- probabilitatea de a avea pierderi;

- probabilitatea de a avea venituri mari.

Elementele pe care se bazează riscul

- Probabilitatea

- Procesul decizional

- Incertitudinea mediului

Funcţiile riscului

Funcţia inovaţională – pe care riscul antreprenorial o realizează prin stimularea găsirii unor noi soluţii, netradiţionale la problemele care stau în faţa antreprenorului.

Funcţia reglatorie a riscului care se manifestă sub două forme:

- Constructivă – reprezintă capacitatea antreprenorului de a merge la risc, dar prin utilizarea unei baze informaţionale complete şi complexe, primirea deciziilor colective, care prin urmare, contribuie la maximizarea rezultatelor obţinute.