Sisteme de organizare în timp a producției. ciclul de producție

6.1. Noţiunea şi structura duratei ciclului de producţie

Ciclul de producţie este un indicator de bază în activitatea unei unităţi economice.

Importanţa sa decurge din influenţa pe care o exercită asupra:

- volumului de producţie;

- mărimii capacităţii de producţie;

- necesarul de aprovizionat cu materii prime, materiale, etc.;

- termenelor de livrare a produselor către diferiţi clienţi;

Durata ciclului de producţie reprezintă intervalul de timp necesar obţinerii unui produs

finit, din momentul intrării în fabricaţie a materiei prime şi până la efectuarea controlului final de

calitate şi depozitarea produsului.

În structura duratei ciclului de producţie al unui produs se pot cuprinde următoarele

elemente:

a) perioada de lucru, formată din:

- timpul de pregătire - încheiere:

- timpul necesar efectuării operaţiunilor tehnologice;

- timpul pentru procesele naturale;

- timpul pentru transport intern;

- timpul necesar pentru CTC;

b) perioada de întreprinderi, formată din:

- întreruperi între schimburi;

- întreruperi în cadrul schimbului.

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI

Timpul de pregătire - încheiere este necesar pentru efectuarea diferitelor activităţii

înaintea prelucrării obiectelor muncii, cum ar fi: reglarea utilajelor în vederea prelucrării

produsului respectiv sau după terminarea activităţii, aducerea utilajului la parametri iniţiali,

consultarea documentaţiei, curăţarea locului de muncă etc.

Timpul necesar efectuării operaţiilor tehnologice sau ciclul tehnologic cuprinde timpul

efectiv pentru prelucrarea, asamblarea parţială şi totală a produsului.

Timpul pentru procesele naturale - apare la acele produse la care prin tehnologia de

fabricaţie se prevăd anumite transformări ale obiectelor muncii ca urmare a acţiunii factorilor

naturali (ex. uscarea cherestelei, uscarea peliculei de lac sau a adezivilor pe diferite piese

componente ale mobilierului - industria lemnului).

Timpul necesar pentru transport intern este necesar deplasării obiectelor muncii între

diferitele unităţi de producţie ale întreprinderii (depozite de materii prime, secţii sau ateliere,

depozite de produse finite etc.) precum şi între locurile de muncă din secţiile sau atelierele în

care se fabrică produsul.

Timpul necesar efectuării CTC-ului se ia în consideraţie atunci când nu se suprapune

altor elemente din structura ciclului de producţie (ex. uneori controlul se poate efectua în timpul

transportului interoperaţii şi în acest caz, dacă durata transportului este mai mare decât cea a

operaţiei de control, el nu se va regăsi în structura ciclului de producţie).

Întreruperile datorate regimului de lucru apar în cazul unităţilor care lucrează cu

săptămâna de lucru întreruptă.

Aceste întreruperi reprezintă sâmbete şi duminici libere, sărbători legale.

Întreruperile datorate regimului se înregistrează la unităţile ce-şi desfăşoară activitatea

într-un număr de schimburi mai mic decât numărul maxim. Ele pot fi de 16 sau 18 ore, după cum

unitatea lucrează în două sau într-un schimb.

Întreruperile în interiorul schimbului datorate organizării producţiei, pot fi consecinţa

lucrului pe loturi (în acest caz piesele aşteaptă la un loc de muncă până când se execută

operaţia respectivă la ultima piesă, lotul trecând integral de la o operaţie tehnologică la alta)

sau pot să apară în situaţia necorelării capacităţilor de producţie ale diferitelor verigi de

producţie.

Structura duratei ciclului de producţie este redată în figura următoare: