Management Financiar la Întreprindere Industrială

În sens general al cuvintelor Management financiar reprezintă administrarea eficientă (rezultate maxime cu eforturi minime) a capitalului disponibil pentru asigurarea funcţionării profitabile a întreprinderii. M.F. este îndreptat spre majorarea resurselor financiare disponibile. Aceasta se obţine prin utilizarea metodelor moderne de administrare a resurselor.

Finanţe reprezintă sistemul de relaţii (raporturi) băneşti pe marginea formării şi utilizării banilor (fondurilor băneşti) în procesul de rotaţia lor. Relaţiile financiare a întreprinderii pot fi clasificate în dependenţă de agenţi economici, cu care această întreprindere are afacere:

- parteneri – furnizori, clienţi, dealeri, distribuitori, întreprinderile-fiici şi mama, etc.

- Salariaţii (colectivul de muncă)

- Subdiviziunile a întreprinderii în cazul autonomiei financiare

- Organele fiscale a statului

- Instituţii de stat (vama, departamente, fondul social, etc.)

- Bănci şi instituţii financiare

- Proprietarii întreprinderii (fondatorii, acţionarii)

Obiectul managementului financiar sunt mijloace băneşti, resurse financiare, disponibile la întreprinderea - Capital. Subiectul de management este manager financiar, director financiar, contabil-şef, etc.

La întreprindere capital se divizează în capital fix (mijloace fixe şi active nemateriale) şi capital circulant (stocuri de mărfuri şi materiale, bani – cash, creanţe, etc). Capital reprezintă alocaţie a mijloacelor băneşti, care aduce valoare adăugată.

Formula recunoscută de rotaţie a mijloacelor băneşti este B - M - B*, unde:

B – mijloace băneşti, alocate în proces de producţie sub forma de capital

M – mijloace de producţie procurate (marfă, muncă, materia primă)

B* - venit din comercializarea produsului finit

B* - B – valoarea adăugată (profit)

B* - M – profit brut din comercializarea produsului finit

Rotaţia mijloacelor circulante este prezentată altfel:

Săgeţi reprezintă transformarea mijloacelor băneşti într-o formă nouă.

În M.F. se utilizează categoriile „active şi pasive”.

Active reprezintă averea, care se află la dispoziţia întreprinderii, Pasive – sursele de formare averii întreprinderii.

Forma exprimării egalităţii dintre active (proprietatea întreprinderii) şi pasive (sursele) este bilanţul contabil, care arată starea financiară a întreprinderii la data concretă. Contabilitatea întreprinderii se organizează într-un mod ca bilanţul întreprinderii să fie pregătit la finele perioadei de gestiune (luna, trimestru, anul).

Activ Pasiv

1 Active nemateriale 1 Capital propriu

2. Active materiale pe termen lung

(mijloace fixe) 2 Capital împrumutat pe termen lung

3. Active materiale pe termen scurt

+ Materiale (materia primă)

+ Producţia

+ Stocuri de producţia neterminată 3 Capital împrumutat pe termen scurt

4 Cash (Casa+Cont de decontare)

5. Creanţe

TOTAL ACTIV TOTAL PASIV

Structura bilanţului permite ca să fie analizată activitatea financiară a întreprinderii.

Altă forma de evidenţierea şi analiza financiară este darea de seamă privind rezultate financiare.

Se întocmeşte pentru o perioadă de timp de activitate – lună, trimestru, an, şamd.

1. Vînzări nete

2. Costul vînzărilor

3. Profitul brut (1 - 2)

4. Alte venituri operaţionale

5. Cheltuieli comerciale

6. Cheltuieli generale si administrative

7. Alte cheltuieli operaţionale

8. Rezultatul din activitatea operaţională (3+4-5-6-7)

9. Rezultatul din activitatea de investiţii +/-

10.Rezultatul din activitatea financiară +/-

11.Rezultatul din activitatea economico-financiară (8+/-9+/-10)

12.Rezultatul excepţional

13.Profit (pierdere) pînă la impozitare (11+/-12)

14.Impozitul pe venit

15.Profitul net (pierderea netă) (13-14)