Specificul cercetării științifice manageriale - etapele procesului de cercetare științifică de management

OBIECTIVE: -clarificarea conceptului, semnificaţiei şi rolului metodologiei în cercetarea ştiinţifică managerială; -dobândirea competenţelor de alegere corectă a obiectului investigaţiei manageriale şi determinarea trăsăturilor sale esenţiale; -înţelegerea caracteristicilor şi particularităţilor cercetării ştinţifice fundamentale şi aplicative în management; -înţelegerea structurii procesului de cercetare ştiinţifică; -desluşirea importanţei şi rolului fiecărei etape în cadrul procesului de cercetare ştiinţifică; -aprofundarea trăsăturilor şi particularităţilor etapelor şi fazelor cercetării ştiinţifice manageriale; -dobândirea competenţelor privind parcurgerea în succesiune logică a etapelor de cercetare în realizarea unui proiect ştiinţific în domeniul managementului. Crearea de cunoştinţe ştiinţifice în domeniul managerial se poate realiza numai prin cercetare care, în prezent, beneficiază de o amplă deschidere.

1.1 Conceptul şi semnificaţia metodologiei în cercetarea ştiinţifică managerială. La fel ca şi în cazul altor domenii ştiinţifice, afirmarea managementului ca ştiinţă, consolidarea sistemului teoretic managerial, înţelegerea şi explicarea faptelor şi comportamentelor din realitatea managerială sunt posibile doar în condiţiile elaborării şi utilizării unei riguroase metodologii de cercetare. În abordare etimologică, metodologia semnifică ştiinţa metodelor. De-a lungul timpului, metodologia cercetării a fost abordată drept calea ştiinţei, un ghid de metode, tehnici şi instrumente care permit cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor studiate. The Oxford English Dictionary defineşte metodologia ca studiul metodelor sistematice ale cercetării ştiinţifice. Extinzând semnificaţia, metodologia reprezintă ştiinţa integrată a metodelor, metoda fiind demersul raţional pentru descoperirea adevărului sau pentru rezolvarea unei probleme

Definită ca totalitatea demersurilor teoretice, tehnice şi epistemologice pe care le întreprinde cercetătorul pentru a putea cunoaşte evoluţia fenomenelor studiate, metodologia cercetării este parte integrantă a oricărei discipline ştiinţifice. Vizând cunoaşterea ştiinţifică în domeniul managementului, metodologia cercetării manageriale cuprinde ansamblul principiilor, regulilor, metodelor, tehnicilor şi intrumentelor de investigaţie managerială. Menită să ghideze demersul ştiinţific, metodologia cercetării manageriale defineşte ,în principal, teoria ştiinţifică a metodelor de cercetare, ansamblul principiilor după care cercetătorul se călăuzeşte pentru a descoperi şi a produce noi cunoştinţe, contribuind în felul acesta la dezvoltarea patrimoniului ştiinţific al domeniului managerial. Complexitatea actuală a cercetării ştiinţifice în management implică dezvoltarea unor metode, tehnici şi instrumente adecvate de investigare a realităţii manageriale. Sistemul metodologic al cercetării manageriale a înregistrat un progres evident,cu impact puternic asupra înţelegerii şi explicării faptelor şi comportamentelor din practica managerială a organizaţiilor. 1.2 Obiectul cercetării ştiinţifice manageriale

Obiectul în cercetarea ştiinţifică reprezintă un material tematic asupra căruia cercetătorul intervine prin intermediul unei metodologii în scopul de a descoperi, înţelege şi demonstra legităţile care îl definesc şi îi explică semnificaţia. Obiectul cercetării ştiinţifice manageriale constă în investigarea, cunoaşterea şi explicarea fenomenelor manageriale, utilizând metode şi tehnici specifice de cercetare. Rezultatele unei investigaţii ştiinţifice sunt condiţionate de corectitudinea definirii obiectului cercetat, în concordanţă cu scopurile propuse, şi de alegerea metodelor adecvate de investigare ştiinţifică. Acţiunea metodei asupra obiectului cercetat, privită ca o cauză externă, îl modifică, îl modelează în scopul probării, demonstrării ipotezelor formulate. Rezultatele cercetării sunt privite ca efect al acţiunii metodei asupra obiectului cercetat (fig 1). Fiecare obiect al investigaţiei manageriale se regăseşte în realitatea managerială şi este supus, în mod teoretic, unui număr nedeterminat de influenţe. Identificarea corectă a influenţelor dominante are o semnificaţie deosebită asupra gradului de veridicitate a rezultatelor cercetării. Acestea devin cu atât mai precise cu cât numărul influenţelor, supuse cunoaşterii ştiinţifice, este mai mare. În procesul cunoaşterii ştiinţifice manageriale, particularitatea obiectului supus cercetării constă în complexitatea factorilor de mediu care acţionează asupra sa. Factorii care evidenţiează influenţa mediului asupra obiectului sistemic al cercetării ştiinţifice se numesc parametrii de intrare, iar reacţia obiectului cercetării la această influenţă reprezintă parametrii de ieşire. În plan topologic, parametrii cu ajutorul cărora este descrisă starea obiectului investigaţiei sunt dispuşi astfel: -parametrii de intrare, reprezentaţi de factorii care reflectă influenţa mediului extern asupra obiectului investigat; -parametrii structurali ( intermediari), în mare lor majoritate caracterizează propietăţile obiectului investigat; -parametrii de ieşire, cei care reflectă reacţia obiectului la influenţele externe. Studiul acestor parametri, aflaţi în legătură directă, permite stabilirea corectă a vectorilor care acţionează asupra obiectului investigat, oferind posibilitatea unei descrieri complete a obiectului concret al cercetării. Diversificarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice manageriale a determinat extinderea obiectului activităţilor de cercetare asupra investigării unor problematici complexe, specifice managementului organizaţiei moderne.