Modele ale Capitalismului Contemporan

Sistemul capitalist contemporan, departe de a fi omogen, s-a diferentiat în

două mari modele – modelul anglo-saxon si modelul germano-nipon – alături de care

există alte câteva cazuri particulare, intermediare, în cadrul cărora se manifestă

puternice influente ale traditiilor respectivelor societăti.

Expansiunea capitalismului a determinat conturarea a două mari dimensiuni

ale geografiei economice a lumii. În primul rând, după ce a fost principala problemă a

Occidentului, problema aprovizionării cu petrol este reglată fizic pentru multă vreme.

Întrebarea nu mai este dacă vom avea suficient petrol, ci la ce pret si dacă nu cumva

împrăstiem prea mult în atmosferă. Noua geografie energetică va fi mai putin una a

forajelor petroliere si mai mult aceea a energiilor alternative si a mijloacelor de luptă

împotriva poluării.

Mult mai importantă este însă, disparitia continutului notiunii de ‚Lume a

Treia’, o dată cu încheierea Războiului Rece. După căderea sistemului comunist în

Europa, constatarea înapoierii lamentabile a economiilor comuniste a determinat

plasarea acestora în aceeasi categorie cu celelalte tări subdezvoltate. Astfel, vechea

tripartitie a cedat locul unei simple dualităti : de o parte, tările dezvoltate sau cu un

ritm rapid de dezvoltare, care sunt toate tări capitaliste si, de cealaltă parte, tările

subdezvoltate, adică tările sărace ; expresia ‚Lumea a Treia’ nu mai are literalmente

nici un sens.

Lista tărilor dezvoltate sau care au un ritm rapid de dezvoltare cuprinde :

America de Nord, inclusiv Mexicul si Chile ; totalitatea tărilor Europei Occidentale ;

Japonia si noile tări industrializate din Asia, Thailanda, Coreea de Sud, Taiwan, Hong

Kong si Singapore. Această listă foarte scurtă, nu cuprinde Arabia Saudită si

Emiratele Arabe Unite, tări foarte bogate, pentru simplul motiv că bogătia lor nu este

câstigată pe piată, ci extrasă din sol, ceea ce le-a si scutit până acum să se supună

regulilor democratiei si ale separării puterilor. Mexicul, este pe listă, deoarece, s-a

detasat de celelalte tări din America Latină, deschizându-si economia spre

schimburile internationale, mergând până la încheierea unui acord de liber schimb cu

Statele Unite. Si Chile s-a îndepărtat de modelul latino-american, după ce a decis să-si

supună economia legilor pietei. Aceasta în vreme ce, în celelalte tări ale Americii

Latine, majoritatea averilor continuă să se facă în afara regulilor jocului capitalist, dat

fiind că ocolesc regulile concurentei si pe cele ale economiei de piată, ceea ce are

drept consecintă mentinerea acestor tări sub presiunea inflatiei si subdezvoltării.

Africa de Sud nu figurează pe listă pentru că în această tară democratia a dus la

înlocuirea apartheid-ului social cu un adevărat apartheid economic.

Noua geografie economică mondială se dovedeste a fi una binară. Situatia de

monopol de care se bucură azi capitalismul este absolut străină de natura lui,

capitalismul având drept principiu de bază piata, cu alte cuvinte concurenta. Însă,

capitalismul contemporan a ajuns atât de puternic încât nu mai are concurent. Din

cauză că victoria lui totală, capitalismul si-a pierdut propria oglindă si modalitătile

proprii de punere în valoare. Nici democratia, nici liberalismul si nici capitalismul nu

au experienta monopolului : cum să administrezi ceea ce nu este contestat ?

Privit din afară, capitalismul – plasat în prezent într-o pozitie de monopol –

riscă să apară ca un monolit, ca un bloc al unui nou determinism care nu a făcut decât

să ia locul determinismului marxist. În realitate, capitalismul real, asa cum este el trăi

în diferite tări, nu aduce de la sine un răspuns unic sau cea mai bună solutie la marile

probleme ale societătii. Din contră, capitalismul este multiplu si foarte complex ;

capitalismul nu este o ideologie, ci o practică.

Această diversitate tinde, totusi, spre o bipolarizare, spre gruparea în două

mari tipuri de capitalism de importantă comparabilă si între care numai viitorul va

putea să decidă. Din punctul de vedere al teoriei liberale anglo-saxone, a cărei

hegemonie este, în prezent, aproape totală – atât în învătământ, cât si în cercetarea

stiintifică – există o singură logică pură si eficientă, aceea a economiei de piată, restul,

tot ceea ce provoacă în rationalitatea preturilor, imixtiunea unor consideratii de ordin

institutional, politic si social, nereprezentând decât degenerare si alterare. Pentru

această gândire academică, Statele Unite constituie, în principiu, modelul de referintă

si de eficientă unic. În realitate, lucrurile nu sunt atât de simple : pe lângă modelul

economic neoamerican, mai există si altele care pot fi deopotrivă mai eficiente din

punct de vedere economic si mai echitabile din punct de vedere social.