Management

Definirea conceptului de management

De noţiuni de conducere au avut nevoie oamenii încă de la primele forme de organizare socială a societăţii, încă de la primele forme de asociere în vederea realizării de produse.

Sistemele funcţionale nu au energia suficientă de a funcţiona singure , fiind nevoie de un manager.

Exemplu: Managerul Braşovului este primarul, el este instituţia executoare.

Au sistem de conducere: armata, biserica, şcoala, familia. O firmă nu are mai multe nivele de conducere de 6, altfel este o risipă; un conducător trebuie plătit – el produce coordonare, organizare dar nu bunuri. Nivelul 1: 1 pana la 2-8 angajaţi

LEGEA ENTROPIEI: “În natură, ordinea tinde să se transforme în dezordine” - o lege ce arată că managementul este necesar, nu doar o dorinţă. De aici, necesitatea ca la orice sistem indiferent de nivel să existe un impuls energetic necesar menţinerii sistemului într-o anumită stare.

Rolul managerului – să menţină într-un sistem starea de ordine. Unde este ordine, entropia este 0. Managementul este o necesitate obictivă nu un moft.

Management = conducere

Manager = conducător

Există mai multe încercări de a defini noţiunea de management:

1. Multă vreme managementul a fost considerat ca o activitate socială separată de producţie, marketing, finanţe, activitatea economică în general. Ca atare se consideră managementul ca un proces social

2. Unii cercetători consideră managementul ca o activitate general valabilă în toate sferele de activitate.

3. Unii specialişti consideră că managementul este procesul de atingere a scopurilor prin utilizarea şi coordonarea resurselor umane tehnice şi financiare în contextul unui mediu dat.

Procesul de management constă în ansamblul acţiunilor îndreptate către atingerea obiectivelor folosind un complex de metode şi tehnici adecvate.

MANAGEMENTUL este procesul de stabilire şi de atingere a scopurilor prin utilizarea şi coordonarea (folosirea) optimă a resurselor umane, a celor tehnice, materiale şi financiare în contextul unui mediu dat.

Etapele dezvoltării managementului:

I. Etapa managementului preclasic – până spre 1700

II. Etapa managementului clasic – până la 1900

III. Etapa managementului ştiinţific – până la sfârşitul secolului XX

IV. Etapa managementului sistemic – etapa actuală

Friederick Taylor – părintele managementului – a pus bazele managementului ştiinţific.

(Rezultatul angajării este realizarea de produse)

MERCEOLOGIA – ştiinţa mărfurilor

AUDIT – activitatea prin care nişte experţi se uită în economia firmei şi constată (ceva)

Sursele formării ştiinţei managementului:

1. Intuiţia – unii oameni au intuiţia când să pornească o activitate

2. Instinctul

3. Experienţa – sursă majoră în dezvoltarea managementului

4. Cercetarea – experimentală

– teoretică predomină în dezvoltarea managerială

Rolul managemenului

- izvorăşte din nevoia ca întreaga activitate desfăşurată într-un anumit domeniu să fie:

1. organizată în concordanţă cu scopul urmărit

2. planificată

3. ordonată

4. să se desfăşoare la un nivel profesional corespunzător

5. să conducă la atingerea unui anumit obiectiv

6. să fie de calitate

7. să se desfăşoare cu un anumit randament

8. să satisfacă nevoile de bază ale celor implicaţi

Atributele managementului

1. Activitatea de management are caracter sistemic

2. Activitatea de management are caracter ştiinţific

3. Activitatea de management are caracter interdisciplinar

4. Activitatea de management presupune modelarea fenomenelor economice construite pe baza realităţii

5. Activitatea de management necesită folosirea întregului echipament IT pus la dispiziţie de ingineria actuală

6. Activitatea de management are caracter profesionist

Semnificaţia teoretică şi practică a managementului

Managementul – ştiinţă sau artă

Arta în management înseamnă a şti cum să faci pentru a obţine un rezultat sau pentru a obţine rezultatul sontat;

- să ştii exact ceea ce doresc oamenii să facă şi să vezi dacă aceasta se face în chipul cel mai bun şi cel mai ieftin

- ca artă, managementul este legat de calităţile managerului

Ca ştiinţă, managementul are un obiect de studiu bine conturat, metode riguroase

şi instrumente de investigaţie (de lucru) cu caracter general bine definit.

Friederick Taylor: cunoştinţele exacte formează ştiinţa iar aplicarea lor în practică constituie arta

MANAGEMENTUL – atât ştiinţă cât şi artă

Managementul – ca practică şi profesie

Managementul este mai mult o practică decât o ştiinţă sau o profesie, desi conţine elemente din ambele. Este greu de acceptat ideea că managerul trebuie să fie prin excelenţă un practician, ci din contră trebuie să fie un bun profesionist

În concluzie, managementul este deopotrivă practică şi profesiune deoarece e un proces complex ce presupune înalt profesionalism