Extras din curs
Stresul ocupaÑional este una dintre multiplele probleme cu care se confruntã societatea modernã. El este generat
de viaÑa profesionalã, de mediul muncii, cu consecinÑe nemijlocite asupra activitãÑii profesionale dar si asupra sãnãtãÑii celor
care presteazã munca respectivã. Ultimii 50 de ani au schimbat în profunzime natura societãÑii, în general si a locurilor de
muncã, în special. Aceasta în urma modificãrilor explozive a tehnologiilor, penetrãrii agresive a proceselor de
informatizare dar si a modernizãrii sistemelor manageriale. Asistãm dupã anii 1980 la startul unor procese manageriale
care includ operarea la nivelul marilor privatizãri si fuzionãri ale colosilor industriali, la procesele de reengineering si
dezvoltare a unei economii de piaÑã foarte active. Managementul internaÑional a devenit una din preocupãrile la modã
ale specialistilor în culturi organizaÑionale. CompetiÑia economicã durã în care este angrenatã viaÑa socialã prezentã este
consideratã ca una din semnele sau reacÑiile generatoare a ceea ce a intrat în limbajul cotidian prin sintagma de “stres”
sau “stres profesional” ori “stres ocupaÑional”.
În România, în ultimii saptesprezece ani au avut loc mutaÑii economice semnificative. S-au fãcut pasi
însemnaÑi în trecerea de la un sistem economic depãsit spre unul capitalist. De la accentul tradiÑional pus pe o producÑie
manufacturierã si de bunuri de consum, s-a trecut treptat la o economie orientatã în mare parte pe servicii. Acest lucru
nu este prea usor observabil, dar el este o realitate (Thomas & Pitariu, 1991). Ceea ce este specific în societatea
româneascã de azi (fenomen remarcat de altfel si în numeroase alte Ñãri) este o crestere substanÑialã a nivelului de stres
si o crestere ca pondere a reacÑiilor la ceea ce au fost numiÑi în literatura de specialitate ca fiind “stresori”.
Ganster and Schaubroeck (1991) au remarcat cã numai în ultimii zece ani au fost publicate aproape 300 de
articole cu privire la relaÑia dintre muncã si stres. Stresul în procesul muncii costã în fiecare an economia S.U.A.,
bilioane de dolari (Beehr, 1995). Matteson si Ivancevich (1987) au atenÑionat asupra faptului cã sunt pierdute aproape
60 miliarde de dolari anual de cãtre organizaÑii numai pe asistenÑa medicalã acordatã persoanelor care au reacÑionat întrun
fel sau altul la prezenÑa stresului ocupaÑional. Stresul ocupaÑional costa anual Marea Britanie o sumã estimatã la 1.3
miliarde lire sterline (Cooper, Sloan & Wiilliams, 1989). În timp ce investigaÑiile pe problema stresului ocupaÑional nu
putem spune cã nu au fost încurajate, s-a fãcut totusi prea puÑin pentru a implementa unele soluÑii de control al acestuia,
la care s-a ajuns de-a lungul timpului. ConsecinÑele stresului muncii asupra personalului muncitor au fost studiate cu
atenÑie reusindu-se obÑinerea unor informaÑii precise. Simptomele stresului ocupaÑional sunt usor evidenÑiabile si
observabile el manifestându-se prin comportamente cum ar fi întâmpinarea din partea angajaÑilor a unor dificultãÑi în
adaptarea la schimbãrile care se impun postului de muncã ocupat, scãderea dramaticã a productivitãÑii muncii, cu alte
cuvinte, se manifestã o dublã acÑiune: la nivelul persoanei care recepteazã situaÑia stresantã si la nivelul organizaÑiei
asupra cãreia se rãsfrânge existenÑa unui mediu stresant.
Psihologii investesc un efort substanÑial în indentificarea cauzelor stresului muncii, înÑelegerea relaÑiilor
acestuia cu diferite boli si sãnãtatea fizicã si psihicã, în general, cu dezvoltarea strategiilor de reducere sau control a
stresului.
Figura 7.1 ne prezintã o statisticã a publicaÑiilor pe probleme de stres organizaÑional pe o perioadã cuprinsã
între 1985-2002, publicaÑii semnalate iniÑial în Psychological Abstracts si ulterior în PsycINFO. Putem desprinde
acceptul general în ce priveste interesul faÑã de problematica complexã a stresului ocupaÑional.
Dupã parcurgerea acestui capitol:
- veÑi putea defini stresul ocupaÑional
- veÑi stii ce sunt stresorii
- veÑi cunoaste consecinÑele la nivel organizaÑional a stresorilor
- veÑi cunoaste principalele clasificãri ale emoÑiilor în organizaÑii
- veÑi înÑelege impactul emoÑiilor asupra comportamentelor organizaÑionale
- veÑi sti sã realizaÑi un plan de management al stresului
Obiective de studiu:
Figura 7.1. PublicaÑiile anuale din Psychological Abstracts si PsycINFO care au abordat tema stresului organizaÑional
Modele ale stresului ocupaÑional.
Printre "pionierii stresului" sunt adesea citaÑi Walter Cannon si Hans Selye. Canon a fost fiziolog si a studiat
reacÑiile umane si animale în situaÑii periculoase. El a specificat cã atât animalele cât si oamenii adoptã rãspunsuri
adaptative la situaÑiile stresante faÑã de care decid sã lute sau sã le evite (Canon numeste acest comportament reacÑia
luptã sau zbori). Tot el foloseste primul termenul de "stres".
Adesea denumit "pãrintele stresului", fizicianul si endocrinologul Hans Selye de la Universitatea din Montreal,
denumeste stresul ca fiind "un rãspuns nespecific a corpului uman la orice solicitare a sa" (Selye, 1956). El a fost primul
care a fãcut distincÑia între stresul benefic (eustres) si stresul nociv (distres). Primul motiveazã individul antrenându-l
într-o muncã dificilã, al doilea, dacã persistã în timp produce reacÑii negative asupra sãnãtãÑii.
Selye a observat cã secvenÑa de rãspuns la aproape orice distres sau traumã este aproape identicã. El o numeste
General Adaptation Syndrome (GAS), fiind compus din trei etape:
- ReacÑia de alarmã – corpul îsi mobilizeazã resursele sã lupte cu stresul (cresc bãtãile inimii si hormonii
stresului – adrenalina, noradrenalina, epinefrina si cortizonul.
- RezistenÑa, corpul luptã cu sursa originalã de stres, rezistenÑa la alÑi stresori fiind insã diminuatã.
- Epuizarea cade rezistenÑa generalã si apar consecinÑele adverse: burnout-ul, îmbolnãvirea si chiar moartea.
Ceea ce sugereazã GAS este rolul factorilor psihologici
Dacã teoria reacÑiei luptã sau zbori se referã la stresul episodic, GAS are în vedere stresul cronic. Acesta a fost si
continuã sã fie în atenÑia psihologiei M-O.
MODELUL SOLICITÃRILOR SI CONTROLULUI
Modelul solicitãrilor si controlului al lui Karasek (1979) sugereazã cã doi factori sunt proeminenÑi în
producerea stresului: solicitãrile postului de muncã si controlul (cunoscut de asemenea si ca latitudinea în luarea
deciziilor). În acest model, solicitãrile postului sunt definite ca încãrcare a muncii sau solicitãri intelectuale ale
postului. Controlul postului este definit ca o combinaÑie de autonomie pe post si posibilitatea de a utiliza diferite
deprinderi. Karasek a avansat ideea cã o combinaÑie de solicitãri ridicate ale muncii si un control scãzut determinã
,,reacÑii puternice’’ ce au ca rezultat o varietate de probleme de sãnãtate. Chelnerii, asistenÑii medicali, muncitorii de la
liniile de asamblare sunt consideraÑi predispusi la reacÑii la stres. Munca desfãsuratã în ritmul utilajelor s-a ilustrat în
mod particular cã are solicitãri ridicate si control scãzut. În contrast, posturile caracterizate prin solicitãri ridicate dar
care de asemenea presupun control suficient creeazã o situaÑie activã de muncã, stimulantã si care menÑine sãnãtatea.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Stresul Ocupational.pdf