Suport Curs Management

I. Noţiuni introductive. Evoluţia conceptului de management

Şcoli de management

Cuvinte cheie

Management

Termeni specifici

Evoluția istorică

Școli de management Obiectivele invăţării:

După parcurgerea acestui capitol va trebui:

• Să ştiţi să definiţi managementul ;

• Să cunoaşteţi importanţa şi domeniul de aplicare al managementului;

• Să cunoaşteţi principalii termeni specifici managementului

• Să evidențiați principalele momente în evoluția managementului

1. Definirea termenilor specifici managementului

Managementul ca știință s-a conturat relativ recent, in secolul al XX-lea, când dezvoltarea societății a condus la sistematizarea unor cunoștințe din diferite domenii și realizarea unor teorii științifice referitoare la conducere.

Disciplina se bazează pe utilizarea informațiilor furnizate de diferite discipline stiințifice, pe cunoasterea legilor și a principiilor care guverneaza dinamica fenomenelor din cadrul organizațiilor.

Organizaţie - grup de două sau mai multe persoane care se unesc și operează pentru a atinge obiective comune, clar statuate. (Ursachi, 2007).

- ansamblu de persoane și facilități, responsabilităţi, autorităţi şi relaţii determinate, cu caracter ordonat, guvernat de anumite reguli sau norme.

Organizația poate fi publică sau privată.

Exemple de organizații: Companie, corporaţie, firmă, întreprindere, instituţie, organizaţie de caritate, comerciant individual, asociaţie sau părţi sau combinaţii ale acestora

Managementul organizației – ansamblu de activităţi coordonate pentru a orienta şi a controla o organizaţie. (SR EN ISO 9000:2006 Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular)

Managementul este arta și știința de a-i face pe alții să acționeze în așa fel încât să se atingă obiectivele unei organizații, procesul de statuare și îndeplinire a obiectivelor, prin realizarea unor funcții de bază, specifice, în dirijarea și utilizarea resurselor umane, materiale și financiare ale organizației (Ursachi, 2003)

Management de la cel mai înalt nivel - persoană sau grup de persoane care orientează şi controlează o organizaţie la cel mai înalt nivel.

Sistem de management – ansamblu de elemente corelate sau în interacțiune prin care se stabilesc politica și obiectivele și prin care se realizează acele obiective. (SR EN ISO 9000:2006. Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular)

Relațiile de management – raporturi ce se stabilesc componenții unei organizații și între aceștia și componenții altor sisteme, în procesele previzionării, organizării, coordonării, antrenării și control-evaluării activităților firmei (Nicolescu și Verboncu, 1999)

Manageri – persoane care dispun de autoritatea de a lua decizii prin care sunt angajate resurse, în vederea atingerii unor scopuri. Managerii trebuie să îndeplinească o serie de funcții de bază: planificare, organizare, motivare-antrenare, coordonare și control.

2. Caracterul universal al managementului

Universalitatea managementului este dată de legătura indisolubilă dintre latura tehnico-organizatorică şi cea social-economică.

Managementul este prezent în:

- organizaţii publice sau private;

- organizaţii internaţionale;

- biserici sau comunităţi religioase:

- structuri organizatorice cu diverse scopuri formale sau informale;

- familie.

Din punct de vedere etimologic termenul de management provine din cuvântul latin maneo - a rămâne, de unde s-a format termenul francez manage (a administra). De la substantivul latin manus (mână) s-a format în italiană maneggio (prelucrare manuală). Din franceză sau italiană, aceste cuvinte au condus în engleză la verbul to manage, cu diverse înţelesuri printre care şi a administra, a conduce. Englezii au format apoi corespunzător substantivele manager şi management, folosite ca atare în franceză, germană, română ș.a.

3. Analiza comparativă a tipurilor de management tradițional

Managementul empiric

Funcţia de management e realizată de deţinătorul activităţii comerciale sau meșteșugărești.

Managementul se baza pe tradiţii şi observaţii directe. Transmiterea sistemului de mangement se făcea de la o generație la alta. Deciziile erau bazate pe intuiție, experiență practică, șansă.

Dispare odată cu apariţia formelor organizate de activitate de tipul întreprinderilor

Bazele managementului ştiinţific

Primele preocupări privind managementul ştiinţific sunt legate de apariția și consolidarea unor concepte generale de management, necesitate de progresul tehnic și modificarea structurii forței de muncă. Primele principii ale managementului științific sunt enunțate de Federick W.Taylor (1856-1915), în lucrarea Principles of Scientific Management, publicată în 1911, S.U.A. Lucrări anterioare, cu elemente actuale de organizare trebuie menționate și Organizarea atelierelor (1906) și Managementul atelierelor (1913)

Este cel care introduce sistemul de salarizare în trepte de plată (plata pentru piese normate și plata suplimentară pentru piesele obținute peste normă). Principalul obiectiv al managementului este asigurarea maximului de prosperitate pentru angajați.