Suport de curs Managementul Producției

1. Managementul producţiei

Cadrul general de abordare

În orice întreprindere se desfăşoară un ansamblu de procese şi relaţii

de management care, împreună cu procesele şi relaţiile de execuţie a produselor specifice întreprinderii, concretizează modul în care ea îşi realizează funcţionalitatea şi îşi îndeplineşte misiunea pentru care a fost creată. Acest ansamblu poate fi sistematizat pe două componente esenţiale.

• Există, în primul rând, o categorie de procese şi relaţii de management care se referă la activităţile generale ale întreprinderii privită ca un organism unitar, prin care ea îşi pune în valoare cele cinci funcţiuni ale sale: cercetare – dezvoltare, comercială, de producţie, de resurse umane şi financiar – contabilă. Ele formează obiectul de studiu al managementului general de la nivelul organizaţiei.

• Cea de-a doua grupă include procesele şi relaţiile de management specifice activităţilor care fac parte din fiecare funcţiune a întreprinderii. Acestea definesc obiectul de studiu al domeniilor managementului specializate pe cele cinci funcţiuni ale întreprinderii: managementul cercetării – dezvoltării, managementul activităţilor comerciale, managementul producţiei, managementul resurselor umane, managementul activităţilor financiare şi contabile, individualizate în cadrul managementului organizaţiei.

De precizat că, odată cu dezvoltarea şi creşterea complexităţii activităţilor economice, în condiţiile perfecţionării sistemelor conceptuale şi metodologice ale abordărilor manageriale, s-au creat premizele necesare pentru detalierea studiului pe domenii ale managementului specializate pe grupe de activităţi sau chiar activităţi la nivelul fiecărei funcţiuni.

Managementul producţiei – domeniu managerial funcţional – studiază procesele şi relaţiile de management corespunzătoare particularităţii activităţilor care fac parte din funcţiunea de producţie a întreprinderii şi asigură sistemul conceptual - metodologic necesar pentru operaţionalizarea elementelor specifice sferei sale de abordare. Se evidenţiază astfel caracterul teoretic şi cel practic, aplicativ al managementului producţiei.

Funcţiunea de producţie, ca zonă de referinţă a problematicii tratate, cuprinde totalitatea activităţilor care au ca obiect obţinerea unor produse cu o anumită utilitate socială (care satisface o nevoie umană precizată) şi asigurarea condiţiilor necesare în acest scop.

În cadrul acesteia, ponderea principală o deţin activităţile de conversie a intrărilor în ieşiri. Acestea asigură transformarea fizică a resurselor naturale, materiilor prime sau a altor forme specifice de prezentare a intrărilor în produse (bunuri materiale, lucrări sau servicii) cerute de consumatori, prin folosirea de către oameni a unor procedee şi echipamente tehnologice adecvate.

Alături de acestea, în funcţiunea de producţie se includ şi alte activităţi. Unele au rolul de a crea condiţiile impuse de desfăşurarea normală a activităţilor de transformare fizică a intrărilor în ieşiri (cele de susţinere şi cele logistice), iar altele de a asigura inovarea producţiei în conformitate cu cerinţele, tot mai pregnante în etapa actuală, de dinamism, creativitate şi adaptare permanentă a sistemului productiv.

Abordarea procesuală a activităţii funcţiunii de producţie presupune încadrarea proceselor fizice, de execuţie a acestora, într-un sistem managerial specific, integrat armonios în managementul global al organizaţiei. Demersurile teoretice şi practice incluse în sfera managementului proceselor de producţie vizează ansamblurile intrărilor şi ieşirilor corespunzătoare, privite în corelaţia lor cu mecanismele proprii de transformare şi autoreglare.

În acest sens, managementul producţiei, la fel ca şi celelalte domenii manageriale de studiu al unui sistem, indiferent nivelurilor de poziţionare a acestuia, se bazează pe atributele (funcţiile) de previziune, organizare, coordonare, antrenare şi control – evaluare – reglare. Elementele de particularizare sunt determinate, în principal, de conţinutul, ponderea şi modalităţile concrete de realizare a fiecăruia din cele cinci atribute.

Şi în acest caz, în centrul acţiunilor care definesc funcţiile procesului de management se situează decizia managerială. În contextul principiilor generale de fundamentare, elaborare şi aplicare a deciziilor apar aspecte de diferenţiere sub raportul procedeelor şi instrumentelor de lucru folosite, obiectivelor şi criteriilor decizionale adoptate, modalităţilor specifice de transmitere, raportare şi reflectare în organizarea structurală, sistemele de urmărire a realizării lor şi de evaluare a performanţelor etc.