Întreprinderea Industrială

Capitolul I

ÎNTREPRINDEREA INDUSTRIALĂ - MEDIUL DE EFECTUARE A PROCESULUI DE PRODUCŢIE

1.1. Esenţa întreprinderii industriale

In condiţiile economiei de piaţă, întreprinderea reprezintă un agent economic care ocupă un loc important în crearea de bunuri materiale, în executarea de lucrări şi servicii, totodată fiind şi utilizator de resurse. De aceea întreprinderea trebuie studiată sub multiple aspecte, pentru a putea valorifica Ia maximum potenţialul ei productiv şi a asigura dezvoltarea ei în condiţiile unei concurenţe puternice.

Intreprinderea îşi are originea în cele mai îndepărtate timpuri, fiind în permanenţă, ca formă de organizare şi funcţionare, dependentă de organi¬zarea social-politică.

Intreprinderea poate fi definită prin trei carac¬teristici esenţiale:

- reprezintă o organizaţie economică;

- are o finalitate economică;

- dispune de o anumită autonomie de decizie.

După unii autori, scopul principal al întreprinderii este de a produce bunuri sau servicii destinate vânzării.

Intreprinderea industrială se defineşte drept unitate de bază în ca¬drul industriei, în care personalul, prin utilizarea factorilor de producţie, obţine materii prime, produce bunuri materiale, anumite servicii, în condi¬ţiile realizării unui anumit profit.

Abordată ca un sistem întreprinderea prezintă mai multe caracteristici:

a) Intreprinderea este un sistem complex, deoarece include resurse umane, materiale şi financiare, fiecare dintre acestea fiind alcătuite dintr-o varietate de elemente. Resursele umane sunt compuse din personalul între¬prinderii, care prezintă caracteristici din punctul de vedere al nivelului pre¬gătirii, specialităţii, postului ocupat, vârstei, vechimii în unitate etc. Dispo¬nibilităţile băneşti în numerar şi la bancă, aflate la dispoziţia între-prinderii formează resursele sale financiare.

b) întreprinderea este un sistem socio-econ'omic, în sensul că în ca¬drul său colectivele de lucrători desfăşoară procese de muncă generatoare de noi valori de întrebuinţare. Calitatea resurselor umane de a fi singurele producătoare de noi valori le conferă o poziţie centrală în cadrul întreprin¬derii industriale.

c) întreprinderea industrială este şi un sistem planificat. Esenţa acestei trăsături o reprezintă fundamentarea şi desfăşurarea tuturor activităţilor în¬treprinderii pe baza planului său, al cărui conţinut este diferit în întreprin¬derea de stat faţă de cea privată.

d) întreprinderea este un sistem deschis. Aceasta se exprimă prin fluxul de intrări - utilaje, materii prime, materiale, combustibil, energie electrică, informaţii destinate sistemelor din care face parte.

e) întreprinderea este un sistem organic adaptiv, adică se schimbă permanent, sub influenţa factorilor endogeni şi exogeni, adaptându-se atât la evoluţia macrosistemelor din care face parte, cât şi la cerinţele generate de dinamica susţinută a resurselor încorporate. însă întreprinderea nu este un sistem pasiv şi, la rândul său, influenţează ieşirile sale, unele dintre ca¬racteristicile sistemelor cu care intră în contact.

f) întreprinderea este un sistem tehnico-material, în sensul că între mijloacele de muncă, materii prime şi materiale utilizate în cadrul său exis¬tă anumite legături, care se manifestă prin dependenţa tehnologică dintre subdiviziunile sale.

g) întreprinderea este un sistem organizat. Se manifestă în descom¬punerea întreprinderii în elemente componente cu scopul recompunerii lor în elemente componente după anumite criterii tehnice, economice şi de personal.

Astfel, în cadrul unei unităţi economice poate fi evidenţiat un ansam¬blu de activităţi de bază: aprovizionare, producţie, vânzare, transport etc.

1.2. Tipologia întreprinderilor

Necesitatea clasificării întreprinderilor este determinată de mai mulţi factori:

- pe această bază se pot efectua analize complexe şi aprofundate privind dezechilibrele şi disfuncţionalităţile existente la un anumit moment în economie;

- se identifică caracteristicile şi modalităţile de exercitare a condu¬cerii în întreprindere.

Din mulţimea de clasificări ale întreprinderilor ne rezumăm la urmă¬toarele:

1. In funcţie de forma de proprietate, deosebim întreprinderi:

- de stat;

- private;

- cu proprietate mixtă.

Intreprinderile de stat au drept trăsătură definitorie posedarea între¬gului lor patrimoniu de către statul pe teritoriul căreia se află. înfiinţarea şi funcţionarea întreprinderilor de stat depinde în exclusivitate de voinţa fac¬torilor decizionali etatici, potrivit reglementărilor existente în fiecare ţară.

Intreprinderile private se caracterizează prin faptul că patrimoniul lor aparţine unei persoane sau unui grup de persoane. Este primul tip de între¬prindere care a apărut încă în sclavagism. Numărul, diversitatea şi mărimea întreprinderilor private au crescut o dată cu dezvoltarea societăţii.

Trăsăturile economice esenţiale ale întreprinderilor private:

- iniţiativa constituirii şi funcţionării lor aparţine integral întreprin¬zătorului respectiv;

- posedarea unui capital minim este obligatorie;

- independenţa deplină în ceea ce priveşte direcţionarea activităţilor întreprinderilor;

- asumarea integrală a riscurilor economice şi sociale implicate de operaţiunile întreprinderii etc.

In funcţie de numărul posesorilor de capital, întreprinderile private pot fi individuale sau de grup. întreprinderea individuală aparţine unei singure persoane şi este, de regulă, de dimensiuni mici sau mijlocii.

întreprinderea de grup prezintă drept caracteristică posesiunea asupra patrimoniului său din partea a cel puţin două persoane, şi poate fi de diverse forme: familială şi asociativă.

Intreprindere familială - al cărei patrimoniu se află în proprietatea membrilor unei familii. De regulă, aceste întreprinderi sînt mici, membrii familiei posedând integral competenţele privind conducerea tuturor activităţilor implicate. Adesea membrii familiei nu sunt-numai proprietari, ci şi lucrători efectivi în cadrul acesteia.

Intreprindere asociativă - care este înfiinţată prin dorinţa şi partici¬parea în condiţii egale a mai multor persoane, care desfăşurau înainte acti¬vităţi similare în calitate de mici producători. -Specific este dreptul de pro¬prietate asupra patrimoniului a mai multor persoane - toţi sau o parte din¬tre cei ce lucrează efectiv, care prin actul de constituire devin, sub anu¬mite forme, coparticipanţi la conducerea sa. Fiecare membru are dreptul, pe lângă salariu, şi la o parte din venitul final corespunzător cotei-părţi din capital şi muncii depuse, potrivit unor proceduri stabilite la înfiinţarea sa.

Intreprindere cu proprietate mixtă - întreprinderea al cârei pa¬trimoniu aparţine parţial statului, parţial persoanelor fizice sau juridice pri¬vate.