Managementul producției industriale

Definirea conceptului

Intreprinderea industriala reprezinta o unitate economica de baza in cadrul economiei nationale privita in ansamblul ei ca o unitate organizatorica constituita pentru realizarea unei activitati industriale specifica ramurii sau subramurii din care face parte.

Intreprinderea industriala este atat utilizatoare de resurse cat si sursa de bogatie si detinatoare de putere economica.

Ca organizatie economica, intreprinderea utilizeaza resurse materiale si umane, impune stabilirea unei ierarhii cu precizarea diferitelor nivele de responsabilitate; impune o anumita repartitie a sarcinilor, existenta unor raporturi formale si neformale intre diferiti participanti la activitatile efectuate si impune existenta unei anumite structuri organizationale a carei complexitate variaza in functie de o multitudine de factori:

- particularitatile ramurii din care intreprinderea face parte;

- gradul de marime al intreprinderii;

- personalitatea fondatorilor intreprinderii;

- reglementarile existente,etc.

Finalitatea economica reprezinta acea caracteristica a intreprinderii care defineste ca obiectiv principal, satisfacerea cerintelor pietelor carora se adreseaza intreprinderea respective in conditiile crearii unei anumite bogatii sociale, destinate vanzarii.

Existenta unei anumite autonomii de decizie reprezinta acea caracteristica a intreprinderii, care defineste modul in care intreprinderea dispune de un centru de decizie care asigura coordonarea si conducerea tuturor activitatilor, existand si posibilitatea unei anumite descentralizari la nivelul deciziilor care trebuiesc insa luate respectand reglementarile si limitele stabilite de nivelurile ierarhice superioare.

Gradul de autonomie in luarea deciziilor depinde de sistemul economic al tarii in care intreprinderea isi desfasoara activitatea, de cadrul juridic existent ca si de o serie de factori ce pot frana libertatea de actiune a intreprinderii.

Enumeram:

- influenta diferitelor grupe de presiune;

- dificultatea de a dispune de anumite influente,etc.

Scopul principal al intreprinderii este acela de a fabrica bunuri sau de a furniza servicii pentru a satisface cerintele pietei, existand un context relational economic client – furnizor, in care intreprinderea joaca alternativ unul dintre aceste roluri.

produs → produs→

Furnizor Intreprindere Client

←finante ←finante

Inteprinderea industriala, ca forma specifica de intreprindere, reprezinta o unitate economica in care se desfasoara, in mod nemijlocit, procesul de productie industriala.

Intreprinderea industriala poate fi definite ca o unitate de baza a economiei nationale, care dispune de resurse fizice, umane si financiare, pe care un colectiv de oameni le foloseste pentru realizarea procesului de productie, pe baza principiilor de eficienta si rentabilitate in vederea obtinerii de bunuri a executarii de lucrari si servicii cu character industrial, destinate satisfacerii cerintei pietei interne si externe.

Din obiectul activitatii ei, o intreprindere industriala are rolul de a administra, cu eficienta maxima, mijloacele de care dispune pentru a asigura indeplinirea ritmica si integrala a productiei prevazute, folosirea completa a capacitatii de productie, modernizarea proceselor tehnologice, cresterea productivitatii muncii, reducerea continua a cheltuielilor de productie si sporirea pe aceasta baza a profitului.

O intreprindere industriala poate fi caracterizata prin existenta a trei trasaturi de baza:

1. unitatea tehnico – productiva;

2. unitatea organizatorico – administrativa;

3. unitatea economico – sociala.

Unitatea tehnico – productiva este determinata de faptul ca intreprinderea industriala dispune de un complex de mijloace de productie (cladiri, masini, utilaje, instalatii, materii prime, etc), in anumite rapoarte cantitative si calitative, astfel determinate, incat sa asigure o activitate ritmica conform obiectului de activitate stabilit in conditiile unei folosiri complete a potentialului productiei de care dispune intreprinderea si in raport cu cerintele pietei interne si externe.

Unitatea tehnico – productiva a intreprinderi se poate prezenta sub doua aspecte:

a. omogenitatea procesului tehnologic in toate unitatile de productie de baza specializate in executia anumitor tipuri de produse sau parti ale acestora.

La intreprinderile care se caracterizeaza prin acest aspect, procesul tehnologic este asemanator in toate unitatile de baza ale productiei, folosindu-se utilaje cu aceeasi destinatie tehnologica, aceeasi forta de munca, aceleasi profesii si grad de calificare, existand o organizare asemanatoare a procesului de productie.

b. unitatea productiei fabricate de intreprindere, cu reuniunea in acest scop a unor unitati de productie, unde se desfasoara procese neomogene din punct de vedere netehnologic.

Sub raportul reunirii proceselor tehnologice neomogene in cadrul unitatii de productie ale intreprinderii pot exista diferite variante:

- in mod frecvent, este aceea in care se constituie unitati de productie cu executarea unui anumit stadiu/faze a procesului tehnologic pentru toate produsele sau piesele prevazute in planul intreprinderii;

- se organizeaza unitati de productie pentru organizarea unui anumit tip de produs, numindu-se in cadrul fiecarei unitati toate stadiile/fazele necesitate de executarea lui;

- se organizeaza sectii de productie pentru executarea anumitor stadii ale procesului de productie, de regula stadii pregatitoare pentru toate produsele intreprinderii, urmand a se constitui sectii de productie pentru executarea celorlalte stadii ale procesului tehnologic.

Unitatea organizatorico – administrativa este o alta trasatura ce se concretizeaza in faptul ca intreprinderii, inca de la infiintare i se stabileste un obiect de activitate, i se da un sediu, o denumire, dispunand de un complex de mijloace de productie, de o conducere proprie, in cadrul ei lucrand un colectiv organizat de oameni.

Unitatea economico – sociala este a treia trasatura prin care fiecare intreprindere este inzestrata inca de la infiintare cu mijloace fixe si prevazuta cu mijloace circulante proprii. Ea are un plan propriu, cont in banca, beneficiaza de credite bancare avand relatii economice, financiare si juridice cu alte unitati.

Intreprinderea industriala are autonomie in gospodarirea fondurilor si in folosirea potentialului productiv de care dispune. O intreprindere industriala, ca unitate economico – sociala, poate fi desfiintata, reorganizata prin fuziune, absorbtie, divizare totala/partiala sau poate sa-si modifice obiectul activitatii, denumirea si sediul.

In vederea exercitarii unui rol activ in procesul de dezvoltare al economiei nationale, o intreprindere industriala realizeaza atributii in domeniul stabilirii indicatorilor economici ai executarii si indeplinirii acestora in domeniul cercetarii si dezvoltarii, in domeniul productiei, comercial, financiar – contabil si in cel al activitatii de personal. Aceste atributii sunt reglementate in mod precis prin regulamente de ordine interna care sunt proprii fiecarei intreprinderi.

1. Atributiile in domeniul stabilirii indicatorilor economici ai exercitarii si controlului executarilor se impart in doua grupe:

a. grupa privind elaborarea si fundamentarea indicatorilor economici, care cuprinde atributii privind dimensionarea indicatorilor economici, tinand seama de misiunea intreprinderii si de obiectivele strategice stabilite; pentru buna functionare a acestor indicatori economici, intreprinderea asigura studierea si cunoasterea pietei interne si externe si contracteaza intreaga productie, valorificand la maxim potentialul productiv prin utilizarea integrala a capacitatii de productie si prin folosirea rationala a fortei de munca si largirea profilului de fabricare.

b. executia acestora – intreprinderea trebuie sa urmareasca indeplinirea ritmica si integrala a indicatorilor, sa tina evidenta statistica a realizarii productiei, a folosirii capacitatii de productie si a celorlalti indicatori.