Conducerea Unităților Economice

I. SISTEMUL DE CONDUCERE

Dacă într-un sistem simplu sau complex se ataşează şi componenta de conducere, care se reprezintă ca un regulator, se obţine un sistem cibernetic. Reprezentarea grafică a unui sistem cibernetic este:

Figura nr. 1.1. – Sistem cibernetic

Elementele de ieşire trec prin regulator şi intră ca elemente de variaţie ± Δx în intrarea în sistem. Relaţiile de bază într-un sistem cibernetic sunt: Y = TS (X ± Δx)

Pe de altă parte observăm că ±Δx este elementul de ieşire din regulator. Fiind element de ieşire vom avea: ±Δx = TR * Y

Înlocuind în relaţia de mai sus obţinem:

Y = TS (X ± TR * Y) = TS * X ± TS * TR * Y

Trecând Y în partea stângă şi dând factor comun obţinem:

Y ± TS * TR * Y = TS * X  Y = [TS / (1 ± TS * TR)] * X

Dacă n-ar exista regulator 1 ± TS * TR = 0 atunci ar rămâne Y = TS * X

În orice întreprindere există un sistem conducător şi unul condus în care se realizează efectiv procesele de activitate.

De la acest sistem de principiu s-au mai stabilit şi alte forme. Ieşirile din sistem sunt trecute printr-un comparator prin care se face verificarea veniturilor ca nişte parametri, influenţa trece din comparator trece în regulator. La rândul lui regulatorul acţionează asupra două filtre: F1, F2. Comparatorul arată deviaţii, adică conducerea stabileşte sarcinile filtrului de compensare care primeşte ce trebuie să intre în sistem ca să meargă treaba. Elementele de intrare în filtrul F2 de compensare care verifică eficienţa dispozitivului şi trece în compensator, de aici în funcţie de comanda regulatorului se trece în filtrul F1 care verifică şi dacă a trecut prin el anunţă regulatorul că sistemul a fost satisfăcut (s-a adus ceea ce s-a cerut).

1.1. Componentele calitative şi cantitative în sistemul de conducere

În principiu există două părţi principale în sistemul de conducere:

1. Structura de conducere care se referă la două componente: structura organizatorică şi sistemul informaţional. Cele două elemente formează partea cantitativă în sistemul de conducere.

2. Procesul de conducere are mai multe componente: structura informaţională; metoda de conducere; stimuli de conducere; modul de luare şi urmare a deciziilor.

Aceasta în esenţă sunt elemente de bază care formează latura cantitativă a acestuia.

Dacă avem o întreprindere putem vorbi de: conducere generală care acţionează spre şi înapoi şi de conducere operativă care acţionează asupra unor domenii. Fiecare domeniu are un conducător. În această conducere vom avea funcţiunile întreprinderii:

- funcţiunea de cercetare – dezvoltare;

- funcţiunea de producţie;

- funcţiunea comercială;

- funcţiunea financiar – contabilă;

- funcţiunea de personal.

Conducerea unei firme sau a unui domeniu de activitate presupune realizarea unor sarcini sau funcţii de conducere.

Sarcinile conducerii sunt valabile pentru orice tip de conducere şi pot fi centralizate astfel:

- Cunoaşterea faptelor (previziunile evoluţiei mediului extern întreprinderii, diagnostic pentru problemele interne);

- Alegerea scopurilor (stabilirea politicii întreprinderii, obiectivele întreprinderii);

- Organizarea mijloacelor (elaborarea de programe de activitate, stabilirea bugetelor pe domenii de activitate);

- Stabilirea structurilor si a responsabilităţilor privind execuţia ca elemente interne în acest cadru se refera la: comunicarea obiectivelor si a programelor, delegarea de responsabilităţi, coordonarea echipajelor si a grupelor de lucru;

- Probleme de personal (alegerea, perfecţionarea şi motivaţia personalului);

- Control (măsuri privind modul în care s-au executat sarcinile individuale şi colective).

1.2. Funcţiile conducerii

O funcţie de conducere se referă la o anumită fază din domeniul de activitate al unui conducător. Funcţiile de conducere se realizează de orice conducător indiferent de poziţia pe care o ocupă în structura. Aceste funcţii se refera la:

a) Funcţia de previziune a cărui rol este să: identifice tendinţele existente, estimeze procese si fenomene ce vor avea loc, stabilească obiective ce se vor realiza în viitor.

În cadrul funcţiei de previziune se elaborează prognoze, la cercetare-dezvoltare avem prognoza evoluţia tehnologiilor: se elaborează planul de activitate pe diverse perioade şi programele pe termen scurt.

b) Funcţia de organizare prin care se structurează activitatea, se fac delimitări intre diverse procese, se caută gruparea unor procese pe sisteme unitare.