Consumatorul și cererea alimentară

Cererea alimentară comercială.

Funcţiile complexe şi variate care se manifestă în cadrul cererii pieţei produselor alimentare conduc la cunoaşterea unor valori multiple. Ca atare, cererea alimentară reprezintă nevoile sociale ale oamenilor pentru satisfacerea trebuinţelor lor materiale legate de alimentaţie.

Cererea alimentară poate fi exprimată în mai multe forme:

- prin valori totale ale principiilor alimentare necesare pentru satisfacerea nevoilor de hrană ale populaţiei studiate (folosindu-se unitaţi fizice şi/sau energetice);

- cuantificarea componentelor sortimentale ale cererii alimentare, prin indicarea necesarului din fiecare grupă sortimentală pe perioade;

- echivalarea, prin indicatori de conversie adecvaţi, a necesarului de alimente în potenţialitaţile de producere şi distribuţie (ţinându-se seama de capacităţile de producţie şi consum, de factorii sezonieri ce influenţează veniturile consumatorilor, posibilităţile de corelare prin intermediul unor verigi de depozitare etc.).

De reţinut faptul că între trebuinţele sau nevoile sociale alimentare şi cerere există diferenţieri. Astfel:

- numai pentru unele produse alimentare cererea este egală cu nevoia şi anume pentru produsele de primă necesitate în alimentaţie există această primă tendinţă de egalitate, dar pentru alte produse (de exemplu cele de lux) nevoia este mai mare decât cererea;

- nevoile alimentare anticipează cererea prin diferite forme de manifestare in cadrul pieţei. Aceste forme de manifestare specifice produselor alimentare sunt legate de caracteristicile nutritive, igienice şi senzoriale ale alimentelor prezentate pe piaţă;

- în timp ce trebuinţele evoluează, pe masură ce societatea se dezvoltă se influentează în acelaşi sens cererea

Piaţa alimentară culturală, prin care se înţelege segmentul de populaţie care prezintă o unitate în comportament alimentar datorită factorilor culturali. Ca atare această piaţă încadrează consumatorii după nivelul de cultură datorat pregătirii acumulate şi capacităţii de analiză şi sinteză a fenomenelor.

Piaţa alimentară senzorială se referă la masa consumatorilor care reperează (aleg) anumite alimente, apreciază anumite forme şi procedee de pregătire şi consum. Ca atare această piaţă are la baza interelaţia de natură senzorială între produs şi consumator (prin identificarea dimensiunilor produsului alimentar conform celor cinci simţuri umane).

Piaţa alimentară metabolică, se referă la relaţia ofertă/agregare pentru produsele alimentare adică de dimensiunea fenomenului de săţietate al individului. Aceasta deoarece de eficacitatea proceselor metabolice depinde utilitatea alimentelor şi eficienţa actului alimentar.

Volumul şi structura alimentaţiei conduce la analiza a trei forme de componente fundamentale:

regimul alimentar care defineşte natura şi volumul alimentelor;

- regimul alimentar prin care permite a se determina valoarea energetică a raţiei alimentare, respectiv cuantumul şi structura raţiei alimentare dată de originea caloriilor (vegetale şi animale) şi calitatea lor nutritivă (proteine, lipide, micro-nutritive etc.);

bugetul alimentar exprimat valoric, acesta reprezentând volumul cheltuielilor alimentare şi importanţa în structura cheltuielilor menajere.

Un loc important îl ocupă psihologia alimentaţiei în definirea cererii alimentare şi în influenţa calităţii produselor şi serviciilor în cadrul pieţei. In acest sens un rol important revine cunoaşterii psihologiei aplicative.