Design și Estetică

Introducere:

Cursul se adresează studenţilor înscrişi la programul de studiu ID, organizat de facultatea

Marketing şi face parte din planul de învăţămant aferent anului I, semestrul 2. Prezentăm mai jos

argumente ale necesităţii parcurgerii acestui curs de către studenţi, într-o înlănţuire logică şi

coerentă.

- Realizarea pe piaţa internă şi externă a produselor fabricate în serii mari, care să corespundă pe

deplin cerinţelor materiale şi spirituale ale unor grupuri sociale, ba chiar să constituie şi să

propună un standard ridicat de viaţă, depinde în mare măsură de caracteristicile lor estetice,

rezultat al aplicării şi valorificării creaţiei artistice în industrie.

- Asistăm astăzi, în societatea modernă, la o puternică interferenţă între industrie şi artă,

exprimată atât în determinarea de către civilizaţia industrială, mai ales în condiţiile revoluţiei

tehnico-ştiinţifice contemporane, a unor noi coordonate ale evoluţiei artelor, cât şi în pătrunderea

mereu mai pregnantă a valoriiartistice în universul obiectelor tehnice produse în serii industriale.

Astfel, s-au constituit genuri noi aleartelor (cinematografia, televiziunea), au fost revoluţionate

tehnicile artistice datorită apariţiei unor noi materiale, noi tehnologii, instrumente, s-au elaborat

tehnici evoluate de producere, reproducere, conservare şidifuzare a valorilor artei. Se poate

aprecia chiar că s-a creat o autentică industrie artistică, ce constă înproducţia de masă a unor

obiecte artistice care îmbină calităţile utile cu cele estetice.

- Pe de altă parte, arta influenţează direct evoluţia obiectului tehnic. Estetica industrială este, în

esenţă,un proces de implicare organică a artei în structura intimă a produsului industrial. Estetica

industrială cuprinde atât elemente de proiectare (design), cât şi elemente de psihologie a formelor,

de teorie a consumurilor, de sociologie a gusturilor. Scopul primordial al esteticii industriale a

fost şi rămâne acela de aoferi designerului platforma teoretică necesară în acţiunile practice pe

care acesta urmează să le întreprindă. Arta reprezintă, în acest context,”combustibilul” psihic

2

indispensabil producţiei contemporane. Datorită artei“omul producţiei” îşi va putea perfecţiona

imaginaţia, spiritul de iniţiativă, simţul formativităţii, gustulestetic, iar prin acestea “omul

consumului" îşi va putea perfecţiona sistemul de exigenţe estetice în legăturăcu fiecare bun

material realizat sub influenţa, însă, a tradiţiilor estetice locale sau naţionale.

- La confluenţa acestora intervine în mod hotărâtor rolul economiştilor, cărora le sunt necesare

deprinderi estetice pentru a putea selecta cât mai riguros mărfurile sub aspectul proprietăţilor

estetice, comparabile cu standardele mondiale şi cu cele mai bune produse realizate pe piaţa

internaţională. Produsul devine astfel, implicit, şi factor estetic social educativ.

- Pentru satisfacerea necesităţilor consumatorilor, corespunzător gusturilor lor şi, în acelaşi

timp,pentru a oferi produse care să contribuie la educarea gustului, se impune o strânsă

colaborare între ştiinţa economică şi artă, între economişti şi artişti, mai ales designeri. Şi

aceasta fiindcă practica a dovedit-o: unvolum apreciabil din activităţile economice moderne

depinde nu de eficacitatea tehnică a produsului sau de eficienţa cu care este produs, ci de calitatea

artistică a designului. Extinderea colaborării este susţinută şi de ideea “că posibilităţile de

satisfacţie procurate de dezvoltarea artistică sunt nelimitate; sunt cu siguranţă mai numeroase

decât cele oferite de dezvoltarea tehnică“.1

- Imperativele unei concurenţe, întodeauna prea aspră, mondializarea pieţelor, evoluţia

tehnologiilor şi a modurilor de viaţă, obligă întreprinderile să-şi adapteze permanent strategiile şi

produsele la exigenţele unor schimbări din ce în ce mai accelerate. Astăzi, din ce în ce mai mulţi

manageri realizează că-şi pot îmbunătăţi substanţial puterea competitivă dacă adoptă designul în

aria de concepţie a întreprinderii.

- Politicieni şi economişti subliniază apartenenţa designului la instrumentarul actual al politicii

economice moderne. Designul face parte integrantă din industria şi economia contemporană.

Ca parte fundamentală a procesului care ne asigură bunuri şi servicii, designul este o componentă

esenţială a culturii materiale, a esteticii şi mediului înconjurător. Designul stă la baza unor

industrii. Mobilierul danez şi finlandez îşi datorează faima actuală nu unor calităţi tehnice, ci

valorii artistice. Renaşterea industriei italiene în perioada postbelică a avut aceeaşi bază.

Produsele italieneşti excelează nu prin tehnicitate, ci prin aspect.

- Designul şi estetica mărfurilor devin, în acest context, atuuri în lupta concurenţială, elemente

de reală diferenţiere a produselor, indiferent de natura lor. Producţia industrială îşi revendică

masiv drepturi de ordin estetic. Design nu înseamnă doar modă, automobile de lux sau mobilă

stil. Camere de filmat, maşini de scris, râşniţe de cafea, perii de dinţi,toate aceste banale obiecte

aduc dovada că produsul industrial nu poate şi nu trebuie să fie numai util, ci şi frumos. De

asemenea, ne punem mari speranţe în designul şi estetica desfacerii lor, a prezentării şi

promovării în activitatea comercială modernă.