Extras din curs
Se vor defini trăsăturile economiei mondiale
contemporane, accentuând caracterul său eterogen:
- Vor fi făcute cunoscute cele două procese
contradictorii ce se manifestă în economia mondială
actuală: fisiunea şi fuziunea;
- Vor fi subliniate interdependenţele economice dintre
state;
- Vor fi explicate caracteristicile principalelor forme
de criză ce se manifestă actualmente;
- Se va analiza noua configuraţie a fluxurilor
comerciale contemporane şi noile centre de putere
economică;
- Se va realiza un tablou de ansamblu al activităţii de
comerţ exterior, la nivel de organizare a agentului
economic, cu toate formele sale de manifestare.
Comertul international se desfăşoară intr-un context economic mondial controversat,
deoarece economia mondială se află în amplă prefacere, influenţând din ce în ce mai mult
economiile naţionale. Prefacerile şi transformările intervenite sunt de ordin economic, tehnic,
social şi politic. Tările dezvoltate din punct de vedere economic trec la “economia
informatizată”, precum şi la o nouă etapă a procesului de integrare, pe continentul european,
în mod special. În paralel cu aceste fenomene, o contributie de importantă noutate o aduc
tările foste socialiste din Europa, aflate în plin proces de trecere la economia de piată şi de
restructurare masivă a structurilor economiilor lor nationale. Multe dintre tările în curs de
dezvoltare se confruntă cu dificultăti mari, generate de exigentele impuse de stadiul depăşirii
subdezvoltării. Toate aceste caracteristici ale economiei mondiale contemporane se suprapun
5
cu accentuarea interdependetelor economice şi cu intensificarea procesului de globalizare. De
aceea, este necesar ca toti cei care actionează în domeniul economic, să dobândească vaste
cunoştinte despre evolutiile şi tendintele care au loc la scara economiei mondiale actuale.
1.1. Fenomene caracteristice ale economiei mondiale contemporane.
Economia mondială, ca sistem, s-a format în decursul unui proces istoric îndelungat şi
complex. Există o serie de trăsături esentiale, care decurg din caracteristicile economiiilor
nationale, din relatiile ce se stabilesc între acestea, printre care putem aminti:
- eterogenitatea;
- unicitatea;
- existenta mai multor centre de putere economică şi polarizarea puterii;
- interdependenta componentelor sale;
- dinamismul şi diversitatea formelor de manifestare;
- integrarea nivelurilor de dezvoltare.
Eterogenitatea economiei mondiale contemporane este determinată, în primul rând
de marea diversitate a economiilor nationale care o alcătuiesc, care se deosebesc între ele din
punctul de vedere al dimensiunilor pietei interne şi al potentialului economic, prin nivelul de
dezvoltare, prin structurile interne productive şi sociale, prin specificul consumului şi prin
gradul de participare la economia mondială. O parte dintre aceste caracteristici derivă din
factorii natural-geografici, altele sunt rezultatul conditiilor economice, tehnice, sociale,
culturale, politice, istorice, în care s-au format, s-au dezvoltat şi evoluează astăzi tările
analizate. Una dintre trăsăturile fundamentale ale dezvoltării actuale a economiei mondiale
este creşterea numărului tărilor care au devenit independente, fapt relevat de statisticile
O.N.U., care număra, în anul 1945, doar 51 de state membre, iar în anul 1998, avea 185 de
state membre. Aceasta semnifică, pe de o parte, sporirea preocupărilor şi specificitătii
politicilor interne, iar pe de altă parte, multiplicarea centrelor de decizie autonomă în cadrul
economiei mondiale, a fluxurilor economice dintre tări, a complexitătii şi volumului
schimburilor internationale. În cadrul economiei mondiale contemporane, diferite popoare,
natiuni, guverne şi clase politice, cu obiective distincte, experimentează, pe cont propriu,
modele, politici pe care le consideră adecvate, în vederea adaptării la noile realităti ale lumii.
Aceste încercări presupun, în mod obligatoriu, ameliorarea conlucrării cu statele vecine sau cu
cele mai îndepărtate.
Indicatorii pe baza cărora se realizează caracterizarea statelor lumii şi a economiilor
contemporane sunt: mărimea teritoriului, numărul populatiei, volumul productiei de bunuri
materiale şi de servicii realizate anual (produsul intern brut sau venitul national total), prin
care se desemnează conceptul de potential economic sau de putere economică. Suprafata
determină mărimea tării şi (cu anumite limitări), amploarea resurselor naturale. Populatia
pune în evidentă mărimea resurselor de muncă, caracterizează şi amploarea pieţei interne.
Produsul intern brut (PIB) caracterizează rezultatul total al activitătii productive şi
posibilităţile de consum, de acumulare şi de investire, capacitatea de export a statului
respectiv. În conformitate cu aceşti indicatori, statele lumii se împart în : state foarte mari,
mari, medii, mici şi foarte mici. Din punctul de vedere al suprafeţei, primele cinci mari state
ale lumii sunt: Federaţia Rusă (17,07 mil. km.p.); China (9,32 mil. km.p.); Canada (9,22 mil.
km.p.); S.U.A. (9,16); Brazilia (8,45). Primele cinci state ale lumii, în funcţie de criteriul
numărului populaţiei sunt: China (1.225 mil. persoane); India (978 mil. persoane); S.U.A.
(274 mil. persoane); Indonezia (207 mil. persoane); Brazilia (165 mil. persoane). Pentru anul
1997, evaluările ONU au indicat un produs mondial (ca sumă a PIB naţionale) de mai bine de
29 trilioane USD. În realizarea acestui indicator, pe primele două locuri s-au situat S.U.A. şi
Japonia. Produsul mondial este repartizat în mode inegal pe glob.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tranzactii Internationale.pdf