Tranzacții internaționale

Se vor defini trăsăturile economiei mondiale

contemporane, accentuând caracterul său eterogen:

- Vor fi făcute cunoscute cele două procese

contradictorii ce se manifestă în economia mondială

actuală: fisiunea şi fuziunea;

- Vor fi subliniate interdependenţele economice dintre

state;

- Vor fi explicate caracteristicile principalelor forme

de criză ce se manifestă actualmente;

- Se va analiza noua configuraţie a fluxurilor

comerciale contemporane şi noile centre de putere

economică;

- Se va realiza un tablou de ansamblu al activităţii de

comerţ exterior, la nivel de organizare a agentului

economic, cu toate formele sale de manifestare.

Comertul international se desfăşoară intr-un context economic mondial controversat,

deoarece economia mondială se află în amplă prefacere, influenţând din ce în ce mai mult

economiile naţionale. Prefacerile şi transformările intervenite sunt de ordin economic, tehnic,

social şi politic. Tările dezvoltate din punct de vedere economic trec la “economia

informatizată”, precum şi la o nouă etapă a procesului de integrare, pe continentul european,

în mod special. În paralel cu aceste fenomene, o contributie de importantă noutate o aduc

tările foste socialiste din Europa, aflate în plin proces de trecere la economia de piată şi de

restructurare masivă a structurilor economiilor lor nationale. Multe dintre tările în curs de

dezvoltare se confruntă cu dificultăti mari, generate de exigentele impuse de stadiul depăşirii

subdezvoltării. Toate aceste caracteristici ale economiei mondiale contemporane se suprapun

5

cu accentuarea interdependetelor economice şi cu intensificarea procesului de globalizare. De

aceea, este necesar ca toti cei care actionează în domeniul economic, să dobândească vaste

cunoştinte despre evolutiile şi tendintele care au loc la scara economiei mondiale actuale.

1.1. Fenomene caracteristice ale economiei mondiale contemporane.

Economia mondială, ca sistem, s-a format în decursul unui proces istoric îndelungat şi

complex. Există o serie de trăsături esentiale, care decurg din caracteristicile economiiilor

nationale, din relatiile ce se stabilesc între acestea, printre care putem aminti:

- eterogenitatea;

- unicitatea;

- existenta mai multor centre de putere economică şi polarizarea puterii;

- interdependenta componentelor sale;

- dinamismul şi diversitatea formelor de manifestare;

- integrarea nivelurilor de dezvoltare.

Eterogenitatea economiei mondiale contemporane este determinată, în primul rând

de marea diversitate a economiilor nationale care o alcătuiesc, care se deosebesc între ele din

punctul de vedere al dimensiunilor pietei interne şi al potentialului economic, prin nivelul de

dezvoltare, prin structurile interne productive şi sociale, prin specificul consumului şi prin

gradul de participare la economia mondială. O parte dintre aceste caracteristici derivă din

factorii natural-geografici, altele sunt rezultatul conditiilor economice, tehnice, sociale,

culturale, politice, istorice, în care s-au format, s-au dezvoltat şi evoluează astăzi tările

analizate. Una dintre trăsăturile fundamentale ale dezvoltării actuale a economiei mondiale

este creşterea numărului tărilor care au devenit independente, fapt relevat de statisticile

O.N.U., care număra, în anul 1945, doar 51 de state membre, iar în anul 1998, avea 185 de

state membre. Aceasta semnifică, pe de o parte, sporirea preocupărilor şi specificitătii

politicilor interne, iar pe de altă parte, multiplicarea centrelor de decizie autonomă în cadrul

economiei mondiale, a fluxurilor economice dintre tări, a complexitătii şi volumului

schimburilor internationale. În cadrul economiei mondiale contemporane, diferite popoare,

natiuni, guverne şi clase politice, cu obiective distincte, experimentează, pe cont propriu,

modele, politici pe care le consideră adecvate, în vederea adaptării la noile realităti ale lumii.

Aceste încercări presupun, în mod obligatoriu, ameliorarea conlucrării cu statele vecine sau cu

cele mai îndepărtate.

Indicatorii pe baza cărora se realizează caracterizarea statelor lumii şi a economiilor

contemporane sunt: mărimea teritoriului, numărul populatiei, volumul productiei de bunuri

materiale şi de servicii realizate anual (produsul intern brut sau venitul national total), prin

care se desemnează conceptul de potential economic sau de putere economică. Suprafata

determină mărimea tării şi (cu anumite limitări), amploarea resurselor naturale. Populatia

pune în evidentă mărimea resurselor de muncă, caracterizează şi amploarea pieţei interne.

Produsul intern brut (PIB) caracterizează rezultatul total al activitătii productive şi

posibilităţile de consum, de acumulare şi de investire, capacitatea de export a statului

respectiv. În conformitate cu aceşti indicatori, statele lumii se împart în : state foarte mari,

mari, medii, mici şi foarte mici. Din punctul de vedere al suprafeţei, primele cinci mari state

ale lumii sunt: Federaţia Rusă (17,07 mil. km.p.); China (9,32 mil. km.p.); Canada (9,22 mil.

km.p.); S.U.A. (9,16); Brazilia (8,45). Primele cinci state ale lumii, în funcţie de criteriul

numărului populaţiei sunt: China (1.225 mil. persoane); India (978 mil. persoane); S.U.A.

(274 mil. persoane); Indonezia (207 mil. persoane); Brazilia (165 mil. persoane). Pentru anul

1997, evaluările ONU au indicat un produs mondial (ca sumă a PIB naţionale) de mai bine de

29 trilioane USD. În realizarea acestui indicator, pe primele două locuri s-au situat S.U.A. şi

Japonia. Produsul mondial este repartizat în mode inegal pe glob.