Extras din curs
În conformitate cu recomandările OMS (1999) HTA este definită ca o creştere a valorilor TA în repaos peste 139/89 mmHg, deci peste limitele considerate normale pentru adulţi.
Ereditatea.
Vârsta.
Ponderea corporală.
Excesul alimentar de sare de bucătărie.
Alcoolul.
Fumatul.
Diabetul zaharat.
Factori profesionali şi psihoemoţionali.
Dereglări hemodinamice,
Sistemul simpatico-adrenergic,
Sistemul renină-angiotensină-aldosteron,
Sistemele vasodepresoare,
Disfuncţia endotelială,
Factori funcţionali şi organici
prin acţiunea noradrenalinei asupra beta-1 receptorilor cardiaci sporeşte inotropismul miocardului şi frecvenţa cardiacă cu creşterea respectivă a debitului cardiac şi a TA;
prin stimularea alfa-1 adrenoreceptorilor din peretele vaselor arteriale (îndeosebi la nivel de arteriole) intervine vasoconstricţia cu creşterea rezistenţei vasculare totale şi a TA; stimularea vaselor venoase provoacă constricţia venelor periferice, creşterea presarcinei şi a debitului cardiac;
prin stimularea adrenoreceptorilor renali creşte secreţia de renină cu activizarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, care ocupă un loc central în patogenia HTA primare.
constricţie vasculară, îndeosebi la nivel de arteriole, hipertrofia musculaturii netede vasculare cu remodelare vasculară;
creşterea inotropismului miocardic, hipertrofie ventriculară stângă (HVS), disfuncţie diastolică;
stimularea secreţiei de aldosteron, retenţie de sodiu, hipervolemie;
stimularea sistemului simpaticoadrenergic;
reducerea activităţii substanţelor cu acţiune vasodepresorie (bradichinina).
Conținut arhivă zip
- Hipertensiunea Arteriala.ppt