Imagistică Medicală

Informatiile despre structuri anatomice interne mobile ale unui pacient pot fi obtinute prin

radiografii expuse în succesiune rapidã. Intervalul de timp dintre filmele expuse serial poate fi prea

mare pentru a oferi informatii complete despre procesele dinamice din organism. Astfel, a apãrut

necesitatea dezvoltãrii unei tehnici care sã permitã reflectarea aproape instantanee a modificãrilor

din organismul pacientului. Aceastã tehnicã este denumitã fluoroscopie.

Fluoroscopia si intensificarea imaginii

În cazul primelor tehnici fluoroscopice apãrute, razele x de la pacient veneau în contact

direct cu un ecran fluoroscopic. Lumina era emisã de fiecare regiune a ecranului în functie de rata la

care energia era transferatã de razele x imcidente. Imaginea luminoasã de pe ecranul fluoroscopic

era urmãritã de radiolog de la o distantã de 25 – 40 cm. Radiologul era protejat împotriva radiatiei x

de cãtre un ecran subtire de sticlã plasat în spatele ecranului fluoroscopic.

Utilizând aceastã tehnicã, radiologul percepea o imagine foarte neclarã fãrã a putea face o

bunã distinctie a detaliilor. Radiologul trebuia sã-si adapteze vederea la întuneric rãmânând o

perioadã îndelungatã în camera întunecatã, pentru a putea sã vadã imaginile. A devenit evidentã

necesitatea obtinerii unor imagini fluoroscopice luminoase, în acest scop s-a încurajat dezvoltarea

unor intensificatoare (amplificatoare) de imagine. Acestea au scopul de a amplifica strãlucirea

imaginii. Utilizând amplificatoarele de imagine nu mai este necesarã etapa de adaptare a vederii la

întuneric. Prin folosirea lor, complexitatea si costul sistemelor fluoroscopice au crescut, dar cu toate

aceste inconveniente, sistemele fãrã amplificare nu mai sunt utilizate în imagistica actualã.

1

TEIM – partea 2

Tuburi pentru amplificarea imaginii obtinute prin raze x

Un amplificator al imaginii obtinute prin raze x, intensificã luminozitatea imaginii prin 2

procese: (1) minimizare, în care acelasi numãr dat de fotoni sunt eliberati de o suprafatã mai redusã,

si (2) cresterea fluxului, unde electronii sunt accelerati prin tensiuni înalte pentru a produce mai

multã luminã când lovesc ecranul fluorescent. Acelasi principiu este utilizat si de dispozitivele

militare de vedere pe timp de noapte.

Un exemplu de tub de amplificare a imaginii este prezentat în figura 6.

Figura 6 – Sectiune printr-un tub conventional de amplificare a imaginii obtinute cu raze x

Razele x cad pe un ecran fluorescent cu diametru între 10cm si 40cm de formã convexã.

Acest ecran este acoperit cu o substantã fluorescentã. Pentru fiecare foton din fasciculul de raze x

incident, ecranul emite între 2000 si 3000 de fotoni. Acestia nu sunt vizualizati în mod direct, ci

sunt orientati spre un fotocatod. Fotonii emisi în altã directie sunt reflectati spre fotocatod de un

strat de aluminiu depus pe exteriorul suprafetei ecranului de intrare. Dacã sensibilitatea spectralã a

fotocatodului este adaptatã la lungimea de undã a luminii emise de ecran, atunci pentru fiecare 100

de fotoni de luminã receptionati, fotocatodul emite 15 pânã la 20 electroni. Numãrul de electroni

eliberati de orice regiune a fotocatodului depinde de numãrul fotonilor de luminã incidenti pe acea

regiune. Electronii sunt accelerati printr-o diferentã de potential de 25-35 kV între anodul si

fotocatodul tubului de amplificare a imaginii. Electronii trec printr-un orificiu mare din anod si

lovesc un mic ecran fluorescent (ecran de iesire) montat pe un suport plat de sticlã. Stratul ce

acoperã ecranul de iesire seamãnã cu cel de pe ecranul de intrare, cu deosebirea cã granulele

fluorescente sunt mult mai mici. Diametrul majoritãtii ecranelor de iesire este cuprins între 1.5 cm

si 3 cm. Amplificatoarele cu diametre mici ale ecranelor de iesire sunt folosite pentru fluoroscopia

2

TEIM – partea 2

TV deoarece diametrul ecranului de intrare al unei camere TV este, de asemenea, mic. Un învelis de

metal, de obicei aluminiu, este depus pe ecranul de iesire pentru a preveni pãtrunderea luminii din

exteriorul amplificatorului de imagine. Stratul metalic înlãturã, de asemenea, electronii acumulati de

ecranul de iesire.