Alternative educaționale

Cunoasterea si interpretarea principalelor curente pedagogice abordate sincronic si diacronic

Cunoasterea analitica a ideilor pedagogice avansate de pedagogii prezentati

Reliefarea notelor specifice ale doctrinelor pedagogice elaborate de catre autorii prezentanti

Interpretarea corecta a conceptelor specifice Pedagogiei

Analiza si interpretarea unor puncte de vedere problematice sau controversate

Analiza comparativa a contributiilor pedagogilor prezentati la dezvoltarea sistemelor de invatamant

Valorizarea din perspectiva prezentului a unor idei pedagogice apartinand promotorilor pedagogiei experimentale

Portofoliu personal care va cuprinde:

Prezentarea unui pegagog (maxim 3 pg)

Prezentarea unei teme, la alegere, din cuprinsul cursului (maxim 2 pg)

Prezentarea unui eseu in care sa fie sustinut un punct de vedere pro/contra referitor la un curent pegagogic/ opinie peadagogica (1 pg)

Etimologic, termenul „pedagogie” provine din cuvintele greceşti pais, paidos(copil) şi agoge(acţiunea de a conduce), din combinarea celor două concepte se obţine paidagogus, desemnându-se persoana care conducea copilul la şcoală.

În timp, termenul de pedagogie desemna ansamblul preocupărilor cu privire la problematica fenomenelor educaţionale.

Pedagogia ca ştiinţa, se consideră că a parcurs două etape principale

reflectarea în conştiinţa comună a oamenilor (totalitatea creşterilor empirice, ocazionale cu privire la realizarea instrucţiei şi educaţiei);

analizarea ştiinţifică a fenomenului educaţional, a constatărilor empirice acumulate(din secolul XVII s- au remarcat preocupările sistematice pentru organizarea şi realizarea practică a educaţiei, prin apariţia unor teorii pedagogice).

La noi în ţară conceptul s- a impus în secolul al -XVIII, de către Iosif Moesiodax în „ Tratatul despre educaţia copiilor sau pedagogia”, unde afirma că „ pedagogia este o metodă care îndrumă moravurile copiilor despre virtuţii şi le pregăteşte sufletul spre dragostea faţă de însuşirea învăţăturilor”

Ca ştiinţă a educaţiei, pedagogia studiază şi analizează organizarea şi structura situaţiilor educaţiei pentru identificarea posibilităţilor concrete de valorificare la maxim a potenţialului acestora în vederea modelării pozitive în timp a omului.

Ştiinţa este un corp de teorii şi legi cu valoare explicativă pentru un anumit domeniu al realităţii. O ştiinţă, pentru a avea statutul de ştiinţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

un domeniu propriu de cercetare, adică un obiect de studiu specific;

o metodologie adecvată, mijloace anume de studiere a domeniului;

un limbaj specific, constituent pentru a descrie domeniul de realitate;

identificarea şi clasificarea legietăţilor ce guvernează domeniul de realitate receptiv;

formularea pe baza legilor descoperite, a constatărilor teoretice explicative anumite predicţii despre evoluţia fenomenelor supuse cercetării.

Complexitatea fenomenului educaţional, diversitatea sarcinilor şi a provocărilor la care pedagogia contemporană a fost nevoită să răspundă, au determinat necesitatea consolidării caracterului interdisciplinar. Raporturile de interdisciplinaritate ale pedagogiei cu alte ştiinţe sunt:

relaţia pedagogie- biologie (necesitatea studierii naturii organice a dezvoltării psihice şi a bazelor neuro- fiziologice a vieţii psihice, a influenţelor educative asupra dezvoltării morfofiziologice );

relaţia pedagogie- psihologie (necesitatea cunoaşterii personalităţii umane);

relaţia pedagogie- sociologie ( acţiunea educativă este socială);

relaţia pedagogie- logică (structurarea adecvată a limbajului pedagogic);

relaţia pedagogie- filozofie (dimensiunea sistemică, integratoare a acţiunii educaţionale).