Tehnicile Freinet

1. Introducere

Pedagogia moderna dezvolta metode, tehnici si instrumente pedagogice al caror scop principal este acela de a ajuta elevul in procesul de invatare. Metodele moderne/ alternative de e-valuare pot servi elevului, cadrelor didactice, fiind in acelasi timp suporturi solide ale discutiilor cu familia.

Este vorba despre o suita de proceduri, determinate pe alocuri si cu atributul alternative. Dupa parerea noastra, este bine sa preferam determinantul complementare, care invedereaza cel mai bine locul si rolul lor pe langa cele traditionale. Mai sunt numite si metode nontest, tehnici observative si de autoapreciere.

In aceasta categorie sunt incluse o multitudine de metode destinate evaluarii calitative, centrate indeosebi pe procesul invatarii de catre elev.

Sunt o alternativa la metodele traditionale/ clasice de evaluare. Ele completeaza practic informatiile evaluative pe care le dobandeste cadrul didactic prin metodele traditionale privind in-vatarea de catre elev.

Utilizarea metodelor alternative si complementare de evaluare se impune din ce in ce mai mult atentiei si interesului cadrelor didactice in practica scolara curenta. In esenta, folosirea aces-tora este benefica cel putin din doua perspective: prspectiva procesuala, in sensul in care evaluarea moderna nu mai este centrata in principal pe produsele invatarii de catre elev ci pe procesele pe care aceasta le presupune (de la evaluare la activitate evaluativa); perspectiva de comunicare profesor-elev, in masura in care acestea sunt considerate instrumente de evaluare care corespund unui demers de evaluare democratica si autentica, intrucat faci-liteaza cooperarea intre parteneri si incurajeaza autonomia.

Capacitatile intelectuale pe care dorim sa le dezvoltam elevilor au un caracter complex, multi - si interdisciplinar. De exemplu, capacitatea de a rezolva probleme este comuna matemati-cii, dar si stiintelor; capacitatea de a citi si intelege un text este utila nu numai la limba romana sau in invatarea limbilor straine, dar si la istorie sau geografie.

Desi importante pentru testarea cunostintelor si competentelor elevilor, metodele traditio-nale de evaluare nu mai sunt eficiente in situatii precum cele descrise mai sus. Ca urmare, trebuie sa folosim metode de evaluare care sa faca apel la creativitatea elevului, la gandirea divergenta sau la generalizari.

Calificativul reprezinta reflectarea obiectiva a rezultatelor scolare. Elevii nostri se rapor-teaza la calificativul primit, iar modul de raportare poate fi pozitiv (accepta cu entuziasm un Fb) sau, din contra, negativ (sufera la primirea unui S). Atitudinea elevului fata de evaluarea scolara apare si evolueaza in stransa legatura cu procesul instructiv - educativ, debutand cu manifestari sporadice inca din ciclul primar, iar in timp dobandeste tot mai mult o semnificatie morala. Prezenta unei atitudini cristalizate in raport cu evaluarea scolara poate fi relevanta atunci cand manifestarile pozitive sau negative dobandesc o anumita constanta si se manifesta in comporta-mentul elevilor, devenind un factor motivational, astfel, evaluarea scolara este asimilata de elevi ca o expresie a aprecierii directe la adresa personalitatii lor. Atitudinea fata de evaluare interactio-neaza tot mai mult cu randamentul scolar al elevilor, fiind una din cauzele succesului sau insuc-cesului scolar. Corelat cu acest aspect este faptul ca atitudinea fata de evaluarea scolara se cons-tituie treptat ca o componenta importanta a atitudinii elevilor fata de scoala, fata de actul invatarii si fata de cadrul didactic. Asadar, micul scolar traieste intens bucuria primirii unui calificativ de Fb, in timp ce un I poate genera adevarate drame interioare sau chiar familiale. Iata de ce invata-torul trebuie sa dovedeasca empatie, sa fie capabil sa se transpuna in situatia elevului, sa-l intelea-ga inainte de a-l judeca si de a-i acorda un anumit calificativ.

Importanta atitudinii fata de evaluarea scolara decurge din continutul psihologic deosebit al acesteia in sensul ca ea desemneaza o relatie complexa, in care este implicata direct persoana elevului. Sunt cunoscute in acest sens consecintele multiple si contradictorii pe care le au in pla-nul vietii psihice aprecierile facute asupra prestatiei elevului. Prin actiunea unei multitudini de factori, evaluarea poate sa genereze atitudini contrarii, de respingere, indiferenta sau chiar de ac-tiune opusa evaluarii, dupa cum poate genera dependenta fata de aprecieri, motivarea actiunii prin dorinta de a obtine aprecieri pozitive. Aceste influente complexe pe care atitudinea fata de evalu-area scolara le are asupra procesului de invatamant evidentiaza necesitatea cunoasterii particula-ritatilor si evolutiei acestei atitudini la elevi, in scopul dirijarii procesului formativ, transformarii atitudinilor intr-un factor favorabil al invatarii si intr-un obiectiv al procesului de invatamant.

In concluzie, procesul evaluativ isi releva deplin functiile feed-back, atunci cand invatato-tul si elevii se regasesc in calitate de parteneri in cadrul procesului educational. Aceasta presupu-ne ca fiecare sa constientizeze rolul pe care il detine la nivelul interactiunii didactice si sa folo-seasca relatiile partenerului pentru a-si optimiza propriul comportament. De asemenea, prin mo-dul in care apreciem elevii, ii invatam si cum trebuie sa-si aprecieze rezultatele pe care le obtin in invatare, prin aceasta, procesul de formare a elevilor incorporeaza si actiuni evaluatoare. In prac-tica scolara s-au imbunatatit metodele si tehnicile de evaluare in scopul realizarii unei corelatii e-ficiente intre predare - invatare - evaluare, si pentru a atinge dezideratele propuse pentru formarea personalitatii autonome, libere si creatoare.

2. Fundamentare teoretica

Fiecare dintre noi a asistat in secolul XXI, mai mult ca oricand la o ''punere sub lupa'' a sistemului educational, determinat atat de noile schimbari ale societatii cat si de impregnarea valorilor aduse din vest in ceea ce priveste sistemul educational. Aceasta tendinta s-a concretizat in Romania prin introducerea alternativelor educationale, cele mai multe avand la baza initiative private.

Privite la inceput cu reticenta, aceste initiative private au ajuns astazi a fi apreciate de cei mai multi dintre cei implicati in actul educational. Daca pana mai ieri, societatea romaneasca se ferea a aminti de alternativele educationale care existau in vest astazi observam o preferinta catre aceste sisteme-lucru deloc neglijab 14214v216o il pentru cei interesati a introduce reforma in invatamant.

In comunicatul de presa al M.E.C si C.N.A.E din 31.03.2004 sunt precizate cele 5 forme de educatii alternative existente in Romania: Pedagogia Waldorf (1990); Pedagogia Montessori (1993); Pedagogia Freinet (1995); Alternativa Step by Step (1996); Planul Jena (1996)

Prof. Dr. Gheorghe Felea, coordonatorul lucrarii Alternative Educationale din Romania precizeaza ca educatia traditionala reprezinta elementul static, pe cand educatia alternativa reprezinta elementul dinamic. Astfel in invatamantul traditional se pregateste elevul pentru viata, pe cand in invatamantul alternativ scoala face parte din viata, cunostintele sunt descoperite de copil.