Memoria

• Metode de studiu ale memorizării

• Metode de studiu ale retenţiei

• Factorii care influenţează memorarea

• Tipuri, forme şi aspecte ale memoriei

O bună parte din metodele şi tehnicile care se utilizează astăzi îşi au originea în lucrarea clasică a lui N. Ebbinghaus, el utiliza silabe lipsite de sens ca să ajungă la o memorie cât se poate de “pură” posibil independent de vreo semnificaţie a cuvintelor şi frazelor.

Metodele de cercetare a memoriei se referă atât la faza de achiziţie cât şi la fazele de retenţie şi reactualizare. Ele sunt grupate în metode de studiere a memorizării şi metode de studiere a retenţiei.

1. METODE DE STUDIU ALE MEMORIZĂRII

1. a. Metoda întinderii memoriei imediate

Prin întindere, în cazul de faţă, se înţelege cea mai lungă serie de elemente (cifre, litere, cuvinte, propoziţi, obiecte etc.) pe care subiectul o poate reproduce corect dupã o singură prezentare, care poate fi optică sau acustică (în limba engleză

"imediate memory span"). Seriile trebuie să prezinte grade diferite de greutate, de la serii care sunt de prevăzut că subiectul le va putea reproduce fără eroare, până la serii pe care nu le poate reproduce. Experimentatorul începe prezentarea cu o serie uşor de reţinut, apoi trece la serii din ce în ce mai grele până ce apare

eroarea de reproducere. Dacă se prezintă, să zicem cifre, pentru a fi memorate auditiv, examinatorul se adreseazã subiectului în felul următor: "Am să-ţi spun mai multe cifre; când voi termina repetã cifrele în aceeaşi ordine”. Dăm aici o listă de serii de cifre. Fiecare cifră din fiecare rând se pronunţă separat, adică, "nouă, şapte”, nu "nouăzeci şi şapte". Dat fiind că ritmul de prezentare poate facilita

sau îngreuna memorarea, este important sã se pãstreze un ritm constant la toţi subiecţii, precum şi la acelaşi subiect în tot cursul experienţei (cifrele sînt citite cu aceeaşi intonaţie, una la o secundã, după tehnicile uzuale).

9 7

5 2 3

8 7 6 1

6 3 9 5 2

1 4 0 6 8 3

4 3 6 9 5 7 8

2 1 6 4 0 3 6 9

7 5 4 8 1 0 9 3 2

0 3 6 4 7 1 5 2 9 8

Cota este cea mai lungă serie reţinută după o singură prezentare. Unii autori recomandă să se utilizeze mai multe liste (douã sau trei) de cifre (cuvinte etc.), care să cuprindă acelaşi număr de serii, şi fiecare serie acelaşi număr de cifre. Aceasta pentru motivul că se poate întâmpla ca un subiect să greşească la

o serie mai uşoară (mai scurtă) şi să reuşească la o serie mai grea. În caz că se utilizează trei liste de serii de cifre, se acordă pentru fiecare serie 1/3 cotă. În acest caz dacă subiectul reuşeşte să reproducă toate seriile cu 6 cifre fără eroare, i se va acorda o cotă de bază de 6. Dacă, în plus, mai reuşeşte să reproducă două serii de câte 7 cifre, nici una de 8 şi una de 9 cifre, iar mai departe nu poate progresa, cota sa totală va fi de 6+3/3=7.

În scările de inteligenţă de tip Binet-Simon de asemenea se utilizează un test similar. Terman a introdus în revizia scării sale (revizia Stanford) următorul procedeu: se dau 3 serii de cifre pentru fiecare lungime dată (de exemplu 3 serii de câte 3 cifre, 3 serii de câte 4 cifre etc.), iar testul este socotit trecut dacă una din cele trei serii este reprodusă corect.

În loc de cifre se pot da serii de cuvinte, de exemplu:

1. stradă, ceas;

2. copil, carte, sticlă;

3. lapte, om, şcoală, cutie;

4. ochelari, carte, pălărie, roată, piatră, etc.

O altă probă utilizată pentru cercetarea particularităţilor memoriei verbale imediate este “proba de memorie Rey” care permite şi o analiză a procesului memorizării în desfăşurarea lui.

De asemenea se pot da spre memorare şi reproducere imediată propoziţii de un număr diferit de silabe. Se începe cu propoziţii cu un număr redus de silabe, pe care subiectul le poate reţine uşor, apoi se trece la propoziţii din ce în ce mai lungi. Pe scara de inteligenţă Binet, revizuită şi adaptată de F. Ştefănescu-

Goangă, se utilizează la etatea de 3 ani, următoarele propoziţii de 6 silabe:

Eu pun un lemn pe foc.

Iarna e tare frig.

Calul fuge pe drum.

Tehnica utilizată este următoarea: i se atrage atenţia copilului spunându-i: "Ascultă ce-ti spun şi zi dupã mine: pisică. Zi acum:Am un băţ". Dacă copilul a înţeles şi repetă cuvintele, trecem la propoziţiile menţionate mai sus. Se cere repetarea exactă a trei, fără nici o omisiune, fără adaus sau transpunere de cuvinte. Se trec cu vederea defectele de pronunţare. Dacă subiectul a reuşit

cu propoziţiile de 6 silabe se trece la propoziţii cu un număr mai mare de silabe de la etăţile următoare (3 propoziţii din câte 10 silabe la etatea de 4 ani, 3 propoziţii de câte 12 silabe la etatea de 5 ani etc.).

În rândurile de mai sus am avut în vedere memorarea auditivă, dar acelaşi material poate fi prezentat pentru memorarea vizuală. În acest caz tehnica diferă într-o oarecare măsură. Astfel dacă dăm spre memorare cifre, le vom prezenta pe serii de cartonaşe sau planşe mici, care conţin cifrele imprimate cu caractere mari. Pe fiecare cartonaş este imprimată o serie de cifre. Examinatorul arată subiecţilor întâii prima serie, să zicem cu trei cifre, timp de aproximativ 3 secunde (o secundă pentru fiecare cifră). Pentru seriile de 8 cifre timpul de expunere este de 8 secunde. După trecerea acestui timp cartonaşul este pus la o parte, în aşa fel ca subiectul să nu mai poată vedea cifrele, şi i se cere să repete verbal sau să scrie cifrele pe care le-a vãzut, în ordinea în care au fost date. Timpul de expunere se controlează cu un cronometru. Subiectului i se spune să aştepte până ce

expunerea este terminată.