Metode implicite în evaluarea personalității

Introducere

In situatii de testare a personalitatii prin chestionare oamenii se intreaba adesea ce se urmareste printr-o anumita întrebare. In consecinta, demersul devine de multe ori un joc in care cel evaluat raspunde nu cum este el, ci cum crede el ca se asteapta ceilalti sa raspunda pentru a fi considerat o persoana normala. Dezirabilitatea raspunsurilor este astfel prezenta, cel chestionat fiind deopotriva motivat si capabil sa-si modifice raspunsurile in functie de ceea ce el crede ca este bine sa raspunda pentru a-l pune intr-o lumina favorabila (Mesmer-Magnus si Viswesvaran, 2006). Aceasta distorsiune se poate transpune, intr-un context economic precum cel al selectiei de personal, in pierderi financiare determinate de angajarea unor persoane nepotrivite pe un anumit post sau printr-o fluctuatie mai mare de personal. Bunaoara, numai costurile determinate de fluctuatia de personal sunt estimate pentru SUA a se ridica la peste 300 de miliarde de USD anual (Branham, 2005). Rolul testelor in aceasta ecuatie devine cu atat mai evident, cu cat dintr-o meta-analiza realizata de Tett, Jackson si Rothstein (1991) rezulta ca stabilitatea emotionala si constiinciozitatea sunt cei mai buni predictori ai performanei in munca, or tocmai aceste doua dimensiuni sunt cele mai afectate de tendinta participantilor de a oferi o imagine distorsionata despre sine (Viswesvaran & Ones, 1999).

In plus, chiar daca s-ar adopta o atitudine sincera in situatii de evaluare, persoanele chestionate nu sunt, adesea, constiente de anumite comportamente si reactii ale lor. Dincolo de conotatiile psihanalitice a unei asemenea pozitii, vin in sprijin teoriile cognitive, precum teoria sistemelor rationale duale (Sloman, 1996; Deutsch, 2004). Conform acesteia exista doua sisteme de rationare si invatare ce afecteaza comportamentul nostru, primul fiind FLS (fast learning system), bazat pe reprezentari logice, verbale sau simbolice la un nivel superior de procesare cognitiva. Dupa Olson si Fazio (2001), FLS este compatibil cu explicitul, reclamand un anumit grad de resurse cognitive in producere si revizuire. Cel de-al doilea sistem este SLS (slow learning system), ce opereaza automat, cu un minim de resurse cognitive, pe baza de similaritate si continguitate, vizand continuturile implicite ale psihicului nostru. De Houwer (2006) considera ca termenul de continturi implicite poate fi pus in relatie de sinonimie cu procesele automate care se deruleaza in mod neintentionat (1), fara posibilitatea controlului (2), cu minim de resurse cognitive (3), foarte rapid (4) si adesea la un nivel inconstient (5).

Asadar, prin masuratori implicite ale personalitatii vom intelege orice procedura de evaluare a unei trasaturi de personalitate sau a conceptului de sine care face apel la procese automate, adica la aspecte ce sunt necontrolabile, neintentionale, autonome, inconstiente, declansate automat de stimuli, eficiente si / sau rapide. La aceasta definitie s-a ajuns prin restrangerea sferei de cuprindere a unei definitii mai largi oferite in De Houwer si Moors (2007), ce privea masuratorile implicite in general. Prin masurarea aspectelor implicite ale personalitatii ne asteptam la înlăturarea a doua dintre neajunsurile majore prezentate mai sus:

(1) vom diminua pana la eliminare distorsiunile in autoapreciere cauzate de tendinta de a oferi raspunsuri dezirabile social;

(2) vom putea investiga aspecte ale personalitatii ce scapa controlului constient, voluntar.

Paradigme in masurarea implicita

Cu toate avantajele prezentate mai sus, lucrurile stau cu totul altfel daca este sa vorbim despre realizarile in plan practic de a concepe masuratori implicite ale personalitatii deoarece orice instrument, fie el implicit sau explicit, trebuie sa treaca prin filtrul a doua criterii esentiale: sa fie valid (sa masoare intr-adevar ceea ce isi propune sa masoare) si sa fie fidel (sa masoare cat mai acurat acest lucru).

La ora actuala, pornind de la aceste doua criterii, se poate afirma ca nici o masuratoare implicita nu indeplineste cu succes ambele criterii mentionate, cel putin cand este vorba de masurarea personalitatii. Astfel, dintre cele patru paradigme existente se poate afirma ca inregistram un esec relativ si trei promisiuni notabile. Esecul relativ este asociat paradigmei probelor proiective (1), in timp ce promisiunile sunt reprezentate de masuratorile fiziologice si neurofiziologice (2), masuratorile timpilor de reactie fata de anumiti stimuli (3) si masuratorile „low-tech” bazate pe rationamente conditionale (4). Primele doua paradigme vor fi prezentate succint, ele nefiind obiectul acestui grant. In schimb, ultimele doua vor fi prezentate in detaliu, deoarece ele constituie obiectul central de investigatie din cadrul acestui grant.

Tabel 1. Încercare de sistematizare a măsurătorilor de personalitate din perspectiva sistemului mnezic implicat

A. Probele proiective

Dintre toate masuratorile implicite, probele proiective sunt cele mai vechi (au aproape un secol de existenta), cele mai cunoscute si cele mai des intalnite (in special in domeniul psihologiei clinice unde sunt utilizate frecvent datorita tendintei lor de a surprinde aspecte mai putin constiente si datorita rezistentei lor crescute la intentii de falsificare prin dezirabilitate sociala). Cu toate acestea, probele proiective intampina probleme in demonstrarea validitatii si a fidelitatii, ele fiind inferioare din perspectiva calitatilor psihometrice probelor explicite de tipul inventarelor de personalitate (Lilienfield, Wood si Garb, 2000).

B. Masuratorile fiziologice / neurofiziologice

Asemenea masuratori in domeniul trasaturilor de personalitate si al conceptului de sine sunt absente in totalitate pana in prezent. Totusi, daca tinem seama de atitudini, ca o componenta a personalitatii, atunci putem descrie succint cateva dintre modalitatile de masurare fiziologica a atitudinilor, cu mentiunea ca toate aceste incercari au o vechime de sub zece ani. Principala tehnica de masurare a atitudinilor la acest nivel este imagistica prin rezonanta magnetica functionala (fMRI) (Ito si Cacioppo, 2007). Prin aceasta tehnica s-a decelat un nivel mai ridicat de activitate la nivelul amigdalei in cazul prezentarii unor nume cu valente negative (ex.: Hitler) decat in cazul prezentarii unor nume cu o conotatie pozitiva (ex.: Gandhi). De asemenea, de mare perspectiva este decodarea dinamica a starilor mentale pe baza aceleiasi tehnici fMRI prin apelul la tehnici statistice multivariate de extragere a modelului de distribuţie a nivelului de activitate în cadrul unei reţele neuronale. Deşi încă nu au fost realizate încercări în domeniul atitudinilor sau al trăsăturilor de personalitate, s-a reuşit pe baza acestei metodologii „citirea” gandurilor unei persoane. De pilda, in prestigioasa revista Nature se face referire la o analiza in care s-a putut stabili cu o acurateţe de 90% dacă persoana respectivă avea in gand o fata umana sau o cladire (Haynes si Rees, 2006).

In ciuda acestor progrese, asemenea tehnici poseda in continuare o serie de neajunsuri care fac putin probabila utilizarea in curand a acestor proceduri in studiul personalitatii. Dintre acestea, cel mai important neajuns este chiar caracterul ineficient, consumator de resurse, al decodarii corecte a unui pattern neuronal. Un alt neajuns major este suprapunerea mai multor stari mentale / comportamente in aceeasi unitate de timp, ceea ce poate fi inteles in termeni metodologici prin prezenta unor variabile confundate.

C. Masuratorile implicite bazate pe timpi de reactie

In cadrul acestora pot fi identificate doua directii majore de studiu: masuratorile bazate pe testul asocierilor implicite (IAT) (C.1) si masuratorile bazate pe tehnica amorsarii (C.2). Ambele directii vor fi prezentate in continuare.

C.1. Masuratorile implicite ale personalitatii bazate pe IAT

Tehnica a fost dezvoltata in urma cu 10 ani, cu scopul de a surprinde atitudinile implicite ale oamenilor mai ales fata de subiecte sensibile (ex.: atitudinea fata de persoane de culoare, fata de homosexuali, fata de straini etc.). Principalii promotori sunt Banaji, Nosek si Greenwald, fiind la ora actuala realizate peste 200 de studii in domeniul identificarii atitudinii implicite a oamenilor fata de diverse probleme (Lane, Banaji, Nosek si Greenwald, 2007). Pe baza acestei tehnici au putut fi prezise atat comportamente ce nu au putut fi relevate prin metode explicite (ex.: atitudinea implicita negativa fata de persoanele de culoare coreleaza pozitiv cu mentinerea unei distante fizice mai mare fata de acestia), cat si aspecte ce au putut fi relevate si prin masuratori explicite (ex.: atitudini implicite si explicite favorabile fata de un anumit personaj politic coreleaza pozitiv cu optiunea politica exprimata).