Participarea

Problematica participarii nu a fost descoperita sau inventata de psihologia organizational-manageriala.

- Ea a intrat in atentia cercetatorilor din diverse domenii ale psihologiei. Astfel, in psihologia invatarii, a fost formulata chiar si o lege a participarii active = "atunci cand un individ joaca un rol activ in timp ce invata, el tinde sa achizitioneze mai rapid o stare de spirit comprehensiva, iar spiritul sau se deschide mai mult decat atunci cand el ramane pasiv".

- In psihologia sociala toate cercetarile axate pe studiul actiunii si interinfluentarii, pe solutionarea problemelor in grup etc.,vizeaza, in subsidiar problematica participarii.

- Psihologia personalitatii merge si mai departe, considerand ca participarea reprezinta o trasatura distinctiva a personalitatii maturizate psihic si social.

Cateva delimitari conceptuale

Ce intelegem prin participare?

Cine poate fi numit participant?

Participarea="procesul prin procesul prin care se ia parte la actiune(Chaplin, 1968)

= ,, este implicarea unui individ intr-o actiune oarecare”(P.Neveanu, 1978)

Ne putem intreba:

daca participarea este doar un proces sau si un rezultat, un produs.

participarea presupune doar implicarea unui individ intr-o activitate oarecare sau si a unui grup- In psihologia organizational-manageriala participarea a fost considerata cand un proces de grup, cand un proces individual; cand ca o practica formala referitoare la exersarea muncii, cand ca o practica neoficiala, cuprinzand relatiile de fiecare zi dintre sefi si subordonati; In fine, ea a fost considerata, cand proces, cand rezultat.

Prin anii 70 s-au conturat doua acceptiuni ale conceptului de participare:

prima limiteaza participarea doar la procesul decizional ->

Locke si Schweiger (1979) considera ca participarea este o impartire cu ceilalti sau luarea in comun a unei decizii de un grup de subordonati ori intre superiori si subordonati

In esenta, conceptul de participare se refera la modul de implicare si integrare a membrilor organizatiei( in speta a personalului nonmanagerial) in procesul de elaborare si adoptare a deciziilor( Vlasceanu, 1993).

A doua vizeaza intreaga viata organizationala a oamenilor.

Claude Levy-Leboyer (1974) considera ca oamenii participa la luarea deciziilor, la difuzarea informatiilor, la repartizarea profiturilor/beneficiilor.

Participant

= orice persoana care face parte nemijiocita si_ fizica din organizatie si care,

prin activitatea ei directa si indirecta, contribute la realizarea scopurilor

organizationale.

= persoana care influenteaza deciziile.

Zlate: definim participarea ca fiind ansamblul contributiilor concrete, efective, active pe care si le aduc participanti la buna realizare a scopurilor organizationale. Organizatiile trebuie sa depuna eforturi nu doar pentru a-si mobiliza membrii in vederea participarii, ci sa lupte cu non-participarea si chiar cu ceea ce ar putea fi numit anti-participare.

Rolul participarii in psihologia organizational-manageriala

- In anii '40, '50 teoreticienii din stiintele comportamentului incep sa dovedeasca experimental ca implicarea directa, nemijiocita a oamenitor in dinamica grupurilor, mai exact in stabilirea scopurilor, in realizarea comuna a activitatilor, in evaluarea rezultatelor obtinute etc. este mult mai benefica decat simpla asistare la activitate. Se observa ca atunci cand salariatii participa la luarea unor decizii care ii priveste direct, se angajeaza mai usor in transpunerea lor in practica.

In anii '60, 70 asistam nu doar la extensia extraordinar de mare a cercetarii problematicii participarii, dar si la schimbarea atitudinii cercetatorilor fata de ea.,acestia trecand treptat de la analize sumare la analize foarte profunde, de la analize globale la analize diferentiate.

In anii '80, '90 popularitatea conceptului de participare creste si mult. Se intreprind cercetari internationale comparative, se publica lucrari de mare anvergura.