Pshiologie socială

CURS NR. 1-2

OBIECTUL PSIHOLOGIEI SOCIALE

Psihologia socială este un domeniu interdisciplinar care face parte din sistemul disciplinelor psihologice.

Psihologia socială este un domeniu care are mai multe tipuri de orientări. Cercetătorii vorbesc despre o psihologie socială a sociologilor şi o psihologie socială a psihologilor. Din punct de vedere psihologic, psihologia socială se concentrează asupra influenţelor pe care le exercită stimulii sociali asupra individului. Acest lucru este demonstrat de o serie de definiţii date psihologiei sociale:

DEFINITII:

1) Psihologia socială reprezintă studiul ştiinţific al experienţei şi conduitei individului în relaţie cu stimulii sociali.

2) Psihologia socială este studiul interacţiunii umane.

3) Psihologia socială examinează şi explică modul în care conduitele şi sentimentele indivizilor sunt influenţate de prezenţa actuală, reală, imaginată sau implicată a altor indivizi (Allport).

4) Psihologia socială se ocupă cu studiul particularităţilor psihice ale omului ca fiinţă socio-culturală şi ale conduitei sale în grupul din care face parte, precum şi cu studiul particularităţilor psihice de grup, colective şi de masă, aşa cum se manifestă acesta în acţiunile umane (Golu).

Concluzie: Psihologia socială studiază influenţa reciprocă dintre oameni.

Psihologia socială actionează pe baza unui aparat conceptual.

CONCEPTE:

1) conceptul de fenomen psihosocial – un amestec cu caracteristici de sine stătătoare ce adună elemente din sfera socială şi din sfera psihologică;

2) conceptul de interacţiune – influenţa unor indivizi asupra altora şi invers;

3) conceptul de influenţă socială – influenţa grupului asupra individului. Conceptul pune în relaţie comportamentul individual cu comportamentul de grup;

4) personalitate interpersonală – modalitate specifică a unei persoane de a se raporta la ceilalţi. Conceptul se referă la grupuri sociale. Grupurile sunt de mai multe feluri:

a. grup mic;

b. grup mediu;

c. grup mare;

d. colectivitate;

e. societate.

Din perspectiva psihologiei sociale există două concepţii fundamentale referitoare la om şi la procesele psihice:

1. Nimic nu există în psihologia umană care să nu fie condiţionat şi influenţat social.

2. Nimic nu există în societate care să nu aibă corespondenţă, componente şi implicaţii psihologice

Concluzie: Fenomenul psihosocial este prioritar.

METODELE DE STUDIU:

- observaţia psihosocială;

- ancheta psihosocială;

- experimentul psihosocial;

- metode sociometrice.

OBIECTUL CERCETĂRILOR este foarte larg şi pleacă de la individ la grup (mare sau mic, specific sau comun).

DOMENIILE CERCETĂRILOR pleacă de la comportamentele generale în societate la comportamentele specifice unor grupuri generale sau particulare.

Concluzie: Psihologia socială studiază orice, oricum şi prin orice metode.

INFLUENŢA FACTORILOR SOCIOCULTURALI ASUPRA DIFERITELOR COMPONENTE PSIHICE ALE PERSOANEI

I. INFLUENŢA FACTORILOR ASUPRA PERCEPŢIEI

Malinoski: în anumite populaţii norma socială veghează percepţia.

Date etnologice şi comportamentale arată că structurile perceptive sunt inseparabile de natura organului de simţ şi de sistemul nervos. Ele sunt dobândite în cursul experienţei umane personale şi sociale.

În anumite societăţi norma presupune ca fiii unei familii să semene cu tatăl. Percepţia asemănării în aceste situaţii este influenţată social, în sensul că dacă există această percepţie în societate, de mici cei din jur vor căuta să găsească asemănările cu tatăl. Diferenţele dintre tată şi fiu sunt frapante, dar cei din jur vor spune ce bine seamănă cu tatăl  tradiţia influenţează modul de percepţie.

Exemplu: există o serie de cercetări care demonstrează o anumită incapacitate de a distinge şi a recunoaşte anumite culori dacă pentru o anume culoare nu există un termen lingvistic.

II. INFLUENŢA FACTORILOR SOCIO-CULTURALI ASUPRA MEMORIEI

Pentru anumite populaţii cultura influenţează modul de memorare.

Model: în populaţiile în care există un sistem incoerent în credinţă, oamenii dispun de un mod de memorare fragmentar, dezorganizat. Nu pot sistematiza informaţia de memorat. Prin contrast, în culturile în care zeităţile sunt unice, modul indivizilor de memorare este mai logic, mai cursiv, mai coerent.

Concluzie: Cultura influenţează conţinuturile a ceea ce se memorează, precum şi modul de redare a acestor conţinuturi. Problema derivă către intelectualizarea culturii, educaţie şi rămâne mai puţin la nivelul de informaţie directă.

III. INFLUENŢA FACTORILOR SOCIALI ASUPRA GÂNDIRII ŞI INTELIGENŢEI

Fiecare cultură defineşte în manieră proprie valorile ei de inteligenţă, ceea ce înseamnă că practic stimulează în mod preferenţiar dezvoltarea şi diminuarea anumitor laturi ale intelectului în detrimentul altora.

Exemplu: în cultura franceză a fi inteligent înseamnă a înţelege repede şi clar, iar în cultura engleză a fi inteligent înseamnă a fi informat.

IV. INFLUENŢA FACTORILOR ASUPRA COMPORTAMENTELOR AFECTIVE

Există diferenţe culturale în modul de manifestare a durerii.

RAPORTURILE PSIHOLOGIEI SOCIALE CU CELELALTE ŞTIINŢE

Pe schema de situare a ştiinţelor, psihologia socială se află între ştiinţele sociale şi psihologie.

Ştiinţele biologice

Ştiinţele sociale Filosofie

Raporturile psihologiei sociale cu psihologia generală

Psihologia, în special psihologia generală, studiază general-umanul din psihic, respectiv capacitatea de a munci, a gândi, a vorbi, a fi instruibil etc., ca reflectare în omul individual a planului general-social alcătuit din ceea ce este comun întregii istorii a omenirii.

Ea se ocupă de mecanismele generale care stau la baza formării acestor procese şi nu numai de elementele care intră în componenta fiecărui proces psihic, ci şi de legile organizării şi funcţionării corecte a acestor conţinuturi în psihologia umană.

Cu alte cuvinte, studiind general-umanul, perspectiva psihologiei umane este mai largă şi mai abstractă. Spre deosebire de psihologia socială, studiind planul particular social din construcţia omului, se caracterizează printr-o abordare mai concretă a omului, urmărind efectele asupra individului şi grupului, a unor determinări social-istorice, cum ar fi: epoca, orânduirea, clasa, naţiunea, cultura, mediul, vârsta, sexul, profesiunea.

Psihologia socială lasă aproape complet la o parte problemele psihofizice sau psihofiziologice ale comportamentului şi studiază îndeaproape procesele de interacţiune şi de comportament în grup pe care psihologia generală le neglijează.