Psihologia copilului și adolescentului

Obiectul şi conţinutul psihologiei copilului

Terminologie:

-Dezvoltare =

-Evoluţie = accepţiune cotidiană; poate fi pozitivă - dezvoltare sau negativă şi atunci sugerează un regres.

Sunt perioade în care omul nu evoluează, ci stagnează sau regresează. În ciuda tuturor factorilor, omul evoluează.

-Creştere = particularizăm la aspectul bilogic, fizic.

În psihologie progresele ce s-au realizat au pornit în primul rând de la cunoaşterea funcţiilor, a proceselor psihice şi a comportamentului copiilor. Cercetările din cele mai vechi timpuri pe această idee au determinat ca copilul să fie privit ca un candidat la umanizare. Copilul este obligat prin natura evoluţiei sale să parcurgă o serie de etape de dezvoltare pentru a se putea adapta la mediu. Unele din aceste etape sunt mai intense în ceea ce priveşte dezvoltarea, se realizează chiar cu salturi, în timp ce în alte etape se produce o dezvoltare mai lentă fără seisme. În aceste etape de dezvoltare pe o anumită secvenţă determinată sunt achiziţiile sau însuşirea unor cunoştinţe pe un anumit domeniu, ca în alte etape să se producă alte achiziţii mai deosebite.

Spre ex. - până la 6 ani se consideră că copilul achiziţionează 80% din experienţa de viaţă - mersul biped, vorbire, relaţionare cu cei din jur, adaptarea spre câştigarea independenţei, etc.

S-a observat încă din cele mai vechi timpuri, că omul, în speţă copilul, parcurge nişte etape. Dacă privim modul în care se realizează, modul în care se dezvoltă copilul în aceste etape, atunci avem o privire de ansamblu asupra a ceea ce a contribuit la dezvoltarea psihologiei vârstelor. Psihologia vârstelor cuprinde toate ramurile psihologiei.

S-a observat că omul pe durata existenţei sale parcurge diferite perioade sau stadii. Aceste stadii se împart în subperioade şi substadii. Atunci s-a acreditat ideea că aceste perioade sau stadii sunt determinate pe de o parte de vârsta cronologică a individului, iar pe de altă parte de structurile activităţilor psihice, de caracteristicile esenţiale ale activităţii psihice raportate la vârsta cronologică.

Asemenea încercări de periodizare se găsesc din cele mai vechi timpuri. În antichitate, Hipocrate, vorbind de vârsta omului, împarte aceste vârste în şapte perioade a câte şapte ani fiecare, astfel încât la 49 de ani, omul atinge maturitatea deplină.

Vechii egipteni apreciau că până la 10 ani subiectul - copilul, învaţă ce este viaţa şi ce este moartea. Asta era dominant pentru ei. Următorii 10 ani sunt folosiţi pentru instruire, iar următorii 10 ani sunt folosiţi pentru a deosebi binele de rău.

Cunoştinţele sistematice despre copil şi despre psihologia copilului apar abia în sec. XVI-XVII lea în special prin contribuţia lui Comenius, dar mai ales în sec. XVIII-lea prin contribuţia lui Russo. În sec. XIX şi mai ales în sex. XX, aceste contribuţii au devenit esenţiale şi pentru zilele noastre.

Autorii respectivi au făcut încercări de periodizare, de stadiadizare. Comenius împarte vârstele omului în:

1.prima copilărie = 0-6 ani - în care dezvoltarea copilului se produce sub influenţa şcolii materne şi este comparată această perioadă cu primăvara plină de flori şi plante, iar copilul este un copăcel căruia îi cresc ramurile şi rădăcinile;

2.a doua copilărie = 6-12 ani - copilul este comparat cu un arbore căruia i se dezvoltă ramurile şi mugurii, dar nu se vede ce ascund acestea decât sub influenţa şcolii elementare. Perioada respectivă este comparată cu vara care este plină de spice şi fructe timpurii;

3.adolescenţa = 12-18 ani - perioadă care seamănă cu un arbore plin de flori şi ulterior de fructe. Această perioadă este comparată cu toamna plină de roade bogate, cu şcoala de gimnaziu care îndestulează cămările minţii;

4.tinereţea = 18-24 ani - marchează sfârşitul toamnei şi venirea iernii cu fructele necesare traiului;

5.perioada de maturitate;

6.perioada de bătrâneţe;

7.perioada de pregătire pentru moarte.

La noi în ţară, Dimitrie Cantemir, publică în anul 1698, lucrarea - „Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea”. Foarte interesantă este periodizarea dată de Cantemir în această lucrare:

1.Pruncia

2.Copilăria

3.Catargia sau pubertatea

4.Voinicia

5.Bărbăţia

6.Cărunteţea

7.Bătrâneţea

Cantemir anticipează ideiile lui Russo, comparând aceste perioade cu dezvoltarea plantelor şi subliniază importanţa educaţiei.

Russo, în lucrarea - „Emil sau despre educaţie”, se referă la următoarele stadii:

1 - vâsta naturii = 0-2 ani

2 - nu o denumeşte = 2-12 ani

3 - vârsta forţei = 12-15 ani

4 - vârsta furtunilor şi a pasiunilor = 15-20 ani

Pe baza acestor contribuţii apar ideile moderne cu privire la copil ca şi la alte vârste, idei ce au dat un impuls mai deosebit la constituirea diferitelor domenii ale psihologiei ce au în atenţie fie copilul, fie alte vârste.

Psihologia copilului, s-a constituit ca o disciplină a ştiinţelor psihologice ce studiază debutul vieţii psihice şi evoluţia acesteia până la sfârşitul copilăriei.

În evaluarea vieţii psihice a copilului, se fac unele trimiteri, unele caracterizări ce au rezultat din zoopsihologie. Aceste comparaţii permit o circumscriere mai exactă a psihologiei copilului. Psihologia copilului în schimb nu se confundă cu acestea, dar nici cu psihologia genetică. Psihologia genetică studiază modul de formare pe etape a funcţiilor psihice.

Psihologia vârstelor este cea care dă o viziune unitară a transformărilor vieţii psihice pe tot parcursul existenţei umane.

Definiţie - Psihologia vîrstelor este o ramură fundamentală a ştiinţelor psihologice, izvorâtă din necesitatea de a înţelege constituirea caracteriscilor, funcţiilor şi proceselor psihice, pe tot parcursul existenţei umane cu progrese şi regrese în evoluţia psihică.

Pe măsură ce s-a dezvoltat psihologia vârstelor (prima lucrare 1981), s-au făcut nişte eforturi de a se constitui o sociologie a vârstelor. Aceasta încă nu este pe deplin constiuită, dar eforturile ce se fac pentru a se constitui se bazează pe cercetări antropologice şi demografice în care se acordă o mare importanţă variabilei de vîrstă. În acelaşi timp se insistă pe conflictul