Semiologia Memoriei

La baza oricarei activitati psihice se afla procesul mnezic fara de care nu ar fi posibila realizarea eficienta a unei activitati psihice întrucât organismul uman este supus permanent influentei fluxului continuu de informatii provenind din mediul extern sau intern. Aceste informatii trebuie selectate pentru ca procesele psihice sa se desfasoare în mod armonios.

Astfel sistemul nervos triaza informatiile potrivit cu nevoile sale adica în functie de de semnificatia lor pentru organism. Informatiile semnificative pentru organism lasa urma trecerii lor prin sistemul nervos realizând engrama. Din aceasta perspectiva putem defini memoria drept procesul psihic de înregistrare, stocare si evocare prin recunoastere si reproducere a informatiei stocate.

Studiul patologiei memoriei

Din punct de vedere clinic memoria poate fi afectata sub doua aspecte:

- cantitativ

- calitativ

I. Tulburarile cantitative ale memoriei

1. Hipermnezia constituie înregistrarea rapida si detaliata a informatiilor din mediul ambiant dar în acelasi timp se manifesta si o evocare exaltata a amintirilor. Acest tip de tulburare se poate întâlni în unele betii patologice expansive (inhalarea unor vapori-gaze ilariante). Pacientii maniacali manifesta stari de agitatie psihomotorie, tulburari de limbaj si memorie, vorbesc foarte rapid si trec de la o idee la alta. De asemenea ei asociaza si un aspect vestimentar nepotrivit (culori stridente).

2. Hipomnezia reprezinta o scadere usoara a memoriei si se poate întâlni în diverse situatii: stari de oboseala, surmenaj, suprasolicitare.

3. Amnezia este o scadere accentuata a memoriei si poate fi:

- amnezie motorie (apraxia) – consta în uitarea actelor motorii.

i. Apraxia este ideatoare si se întâlneste în situatia în care bolnavul uita conceptia gestului sau

ii. apraxie motorie în care bolnavul nu stie sa exprime gestul.

- amnezie senzoriala (agnozia) – este de fapt o amnezie simbolica deoarece desi simturile sunt intacte bolnavul nu recunoaste ceea ce simte.

- amnezia memoriei sociale (afazia) – se manifesta prin pierderea functiei sociale a memoriei (uita persoanele apropiate etc.).

- amnezia anterograda – este amnezia înregistrarii informatiilor, a fixarii acestora, bolnavul nu retine experientele recente fara a altera însa stocul vechi de informatii

- amnezia retrograda – pacientul prezinta o incapacitate de invocare a unor amintiri din trecut, având însa pastrata capacitatea de a fixa informatii recente.

II. Tulburarile calitative ale memoriei

Constau în tulburarea acuratetei diferitelor etape ale procesului mnezic.

Dismnezia reprezinta dificultatea fixarii sau evocarii informatiilor cu uitarea numelor si uneori evaporarea amintirilor.

Ecmnezia înseamna evocarea halucinatorie a trecutului cu actualizarea scenelor din trecut.

Criptemnezia înseamna prezentarea informatiilor dobândite anterior din carti sau diverse activitati desfasurate în comun ca fiind productii proprii.

Paramnezia prezinta evocari si recunoasteri eronate ale unor evenimente care au avut loc în realitate sau reproducerea unor evenimente false, imaginare. În aceasta situatie evenimentele sunt înlocuite cu altele care nu corespund realitatii. Se amesteca prezentul cu trecutul, realul cu imaginarul (fie prezentul este legat patologic de trecut ca în cazul falsei recunoasteri, fie prezentul este separate de trecut ca în impresia de déjà vu).

Confabulatia – consta într-o productie mnezica compensatoare, bolnavul relatând fapte imaginare fata de care el are convingerea realitatii acestora rezultând false amintiri si fabulatii.

Cercetarile asupra memorie în conditiile unei atentii voluntare cu un grad optim de concentrare arata ca în general, în urma unei activitati de învatare retinem: 10% din ce citim, 20% din ce auzim, 30% din ce vedem, 50% din ce vedem si auzim simultan, 80% din ceea ce spunem, 90% din ceea ce spunem si aplicam în urma învatarii de tip logic si activ.