Teoria lui Jung

Psihologia analitică se focalizează pe stabilirea relațiilor dintre procesele conștiente și cele inconștiente și pe îmbunătățirea schimbului dinamic dintre acestea. Jung și-a dezvoltat propria școală de gândire cunoscută sub numele de psihologie analitică. Jung a fost un scriitor prolific preocupat de o arie largă de domenii, cum ar fi religiile orientale, mitologia sau alchimia, pe care le-a considerat esențiale pentru înțelegerea funcționării inconștientului.

STRUCTURA PSIHICA

Ca fenomen natura si obiectiv, psihicul si realitatea exterioara nu sunt separati prin bariere fixe ci constituie o unitate fundamentala definita de Jung ca unus mundus. Aceleasi legi intervin in microcosmosul psihic si in macrocosmosul realitatii, mai mult, aceeasi infinita complexitate (Minulescu 2001).

Pornind de la necesara idee a unitatii functionale a psihicului, ceea ce exista sunt in primul rand structurile sale obiective, matriceale sau in termeni jungieni “colective” in masura in care se regasesc la omul generic, omul dintotdeauna si de pretutindeni. Din aceasta matrice care reprezinta virtualitatea dezvoltarii structurilor si functiilor psihismului individual, se desprinde psihismul subiectiv si se modeleaza in relatia cu evenimentele vietii si realitatea exterioara. Dualitatea dintre subiectiv si cognoscibil si obiectiv si incognoscibil in esenta, dar cognoscibil partial prin manifestari si constientizare, guverneaza ecuatia acestei unitati. Jung insista asupra considerarii realitatii psihicului, care are strutcura sa proprie, legile sale de formare, dezvoltare si functionare, dar care fac parte din realitatea unitara a lumii. (Minulescu 2001).

Relatia dintre cele doua structuri, psihismul obiectiv si psihismul subiectiv, dintre constiinta si inconstient este de tip complementar: „...procesele inconstientului au o legatura de tip compensator cu constiinta. In mod expres am folosit cuvantul <<compensator>> si nu <<opus>> constiintei, pentru ca incosntientul si constiinta nu sunt cu necesitate in opozitie ci complementare pentru a forma o totalitate care este sinele.” (Jung apud. Minulescu 2001).

Psihismul constient are o realitate imediata pentru individ si se constituie in cursul ontogenezei provenind „din psihicul inconstient, care este mai vechi decat el si care functioneaza impreuna cu el, sau chiar in pofida sa”. (Jung)

O imagine relevanta pentru structura personalitatii ar fi o sfera. Suprafata vizibila a sferei, constiinta este aspectul psihicului despre care individul poate exprima evaluari, iar interiorul sferei, incosntientul, reprezinta necunoscutul, obscurul, tot mai imposibil de cunoscut pe masura ce ne apropiem de centru. In imediata apropriere a suprafetei, in interiorul ei, se constituie ceea ce se numeste inconstientul personal, in masura in care acesta se formeaza tot pe parcursul vietii individului, ontogenetic inainte si o data cu continuturile constiente si este relativ accesibil unei cunoasteri si integrari in constiinta. Inspre interior, vorbim in continuare, mergand spre un centru ipotetic, de inconștientul colectiv, initial o virtualitate care cuprinde in germene dezvoltarilr posibile si care, in relatie cu formatiunile ontogenetice ale psihicului, poate suporta transformari semnificative (Minulescu 2001).

Centrul insusi poate fi imaginat ca punctul de apartenenta la acea indisolubilitate a lumii, unus mundus ca realitate unitare. Celor trei niveluri ale psihicului, li se adauga in ecuatia mare a functionarii individului un al patrulea nivel, relatia sferei cu lumea exterioara a constiintei colective, ca realitate culturala a valorilor si formelor cunoscute de omenire. Acest model topografic include ca structuri generale arhetipurile si ca structuri particulare complexele.

1. Inconștientul colectiv

Jung considera că așa cum ne naștem cu o moștenire biologică, existp și una psihologică, ambele fiind determinanți importanți ai comportamentului și experienței. ”La fel cum corpul uman reprezintă un muzeu de organe, fiecare având o perioadă de evoluție în spate, ne putem aștepta să găsim mintea organizată în mod similar. Mintea nu poate fi un produs fără istorie la fel cum este și corpul în care ea există” (Jung, 1964, apud. Frager și Fadiman 1984).

Inconștientul colectiv sau transpersonal include conținuturi care nu provin din experiența personală. Jung afirma că mintea unui copil posedă deja o structura care modelează și canalizează toată dezvoltarea ulterioară și interacțiunile cu mediul. Această structură de bază este aceeași pentru toți copiii. Deși fiecare se dezvoltă diferit și devine unic, inconștientul colectiv este comun tuturor oamenilor și, de aceea, este unul (Jung 1951, cf. Frager și Fadiman 1984).

”Inconștientul colectiv conține întreaga moștenire spirituală a evoluției umane, care se naște din nou în structura creierului fiecărui individ. Mintea sa conștientă este un fenomen efemer care realizează toate adaptările și orientările provizorii...Inconștientul, pe de altă parte, este sursa forțelor instinctuale ale psihicului...cele mai puternice idei din istorie sunt adunate în arhetipuri” (Jung 1971, apud. Frager și Fadiman 1984).