Obiectivele și Specificul Activității de Psihodiagnoză

La finalul primului curs veti fi capabili:

-Sa încadrati corect psihodiagnosticul în ansamblul disciplinelor psihologice

-Sa operati corect cu notiunile de psihodiagnoza, evaluare psihologica, masuratoare psihologica, diferente psihologice, etc.

- Sa faceti deosebirile esentiale între principalele tipuri de psihodiagnostic.

- Sa întrevedeti unele directii ale evolutiei psihodiagnosticului în deceniile urmatoare.

a) Psihodiagnoza - modalitate de cunoastere si de evaluare psihologica

Etimologia cuvântului diagnoza are radacini în termenul grecesc ''diagnosticos'' (capacitatea de a recunoste). El s-a dezvoltat pe tarâmul medicinii si a fost apoi preluat în psihologie dar cu semnificatii suplimentare. Exista si o acceptiune mai îngusta a notiunii de psihodiagnostic ce are în vedere aplicarea testului Rorschach.

Termenul de diagnoza desemneaza în psihologie activitatea de evaluare psihologica a persoanei umane cu ajutorul unor mijloace stiintifice, specifice psihologiei. Aceste instrumente sunt aplicate conform unor strategii care se soldeaza cu colectarea unor informatii privind o persoana data. În final la capatul unui proces de sinteza se obtine un bilant al caracteristicilor psihice investigate. Psihodiagnoza este o modalitate de cunoastere si evaluare a persoanei concrete, evaluare care se refera la diferitele caracteristici psihice de natura cognitiva, conativa si atitudinala, precum si la personalitatea în ansamblul ei. Functie de scopurile urmarite, asupra carora ne vom opri ceva mai pe larg în paragraful urmator, psihodiagnoza concretizata într-un examen psihologic, evalueaza nivelul de dezvoltare al unor procese, activitati, si însusiri psihice, gradul lor de declin sau deteriorare precum si rezervele compensatorii de care dispune persoana pentru contracararea acestor deficite. De asemenea se efectueaza expertizarea anumitor atribute psihice pentru a se stabili în serviciul unor institutii (justitie, management etc.) garadul de discernamând, potentialul de risc, potentialul de accidentabilitate, etc.

Psihodiagnoza ca proces de evaluare se concretizeaza într-un examen psihologic în care metoda testelor are un loc bine definit si important dar ea nu se reduce la teste, implicând si alte metode, la fel de importante cum sunt observatia, interviul anamnestic, metoda biografica, analiza produselor activitatii, etc.

b) Istoricul dezvoltarii metodelor psihodiagnostice.

Constiinta comuna a diferentelor dintre oameni este de o vârsta cu umanitatea însasi (Schiopu, U.1976). Mc. Reynolds (1975, 1986) si alti istorici ai psihologiei consultând documente vechi au ajuns la concluzia ca anumite forme de evaluare, bazate pe diferentele între indivizi, privitoare la nivelul intelectual, privitor la unele atribute ale personalitatii si la alte însusiri psihice pot fi datate în urma cu mai bine de 2500 de ani îH., în China si apoi în Grecia antica.

Într-o forma sau alta ele au evoluat pe parcursul istoriei civilizatiei dar în cultura occidentala începuturile unei practici sistematizate si standardizate în domeniul psihodiagnozei au fost marcate de o seama de etape si personalitati pe care le rememoram în cele ce urmeaza. Dumneavoastra le-ati întânlit la cursul de istoria psihologiei. Le trecem totusi în revista pentru a surprinde semnificatia lor pentru evolutia conceptiei si metodei psihodiagnostice.

- Joseph Sauver de la Fleche (1663-1717) - preocupare pentru caracterul diferential al capacitatii de diferentiere a sunetelor.

- Philippe de la Hire (1640-1717) a determinat unele aspecte diferentiale ale aparitiei imaginilor consecutive.